Română
Qi este termenul desemnat de chinezi pentru energie, iar gong înseamnă măiestrie obținută în urma practicii. Așadar putem concluziona, pe scurt, că practicând qi gong înseamnă că dorim să obținem măiestria în interacțiunea noastră cu energia qi, energia vieții.
Totuși definiția scurtă e puțin cam generală și nu explică prea multe pentru novici. De aceea vom defini mai jos ce înseamnă interacțiunea cu energia qi.
Energia este ceea ce crează lumea în care trăim. Marea majoritate a acestei energii nu ne aparține, adică nu răspunde la voința și intențiile noastre. O mică parte este a noastră, este energia pe care o putem manipula la voință sau chiar în mod inconștient.
Pentru că alunecăm pe terenul filosofiei este momentul să definim cine este subiectul în toată această poveste: subiectul este Sinele nostru, scânteia divină încarnată care se opune, filozofic vorbind, obiectului adică energiei.
Prin urmare energia noastră, cea care (la început numai parțial) ne aparține, este mai mult sau mai puțin condensată în corpul material, în energie care animă acest corp, în emoții, în mental și în suflet. Toate aceste forme de energie sunt convertite din unele în altele prin procesele vieții. Ceea ce urmărim să facem ca practicanți este să ne inserăm voința și intenția în vederea manipulării coordonate a unei părți din procesele vieții, poate chiar și prin activarea unor procese latente, nemanifestate anterior, pentru a reuși să stăpânim cât mai multe aspecte din lumea interioară și prin aceasta și mai multe aspecte din lumea exterioară. Experiența de milenii arată că un control perfect a lumii interioare conduce inevitabil la un control foarte bun a lumii exterioare, adică a energiilor care nu ne aparțin.
Practica qi gong se poate clasifica în trei mari arii de acțiune:
- practică de colectare a energiei (cai qi)
- practică de stocare a energiei (chun qi)
- practică de emitere a energiei (fa qi)
Măiestria în aceste trei direcții definește măiestria în manipularea energiei qi. Ele sunt toate intercorelate și interdependente. De exemplu o bună circulație (și menținerea unei bune circulații prin practică) va accelera procesul natural de acumulare. O acumulare bună ne dă suficiente rezerve pentru a emite energie. Iar emisia în sine este necesară la intervale periodice pentru a face loc acumulării de energie proaspătă. Acest lucru este obligatoriu pentru că energia stocată un timp prea îndelungat poate deveni toxică, întorcându-se împotriva noastră.
Mai jos explicităm cele trei componente ale practicii:
Evenimente viitoare 