Arhivele categoriei Budism, taoism, forme de cultivare

Articole despre diferitele forme de cultivare a vieții care se practică în China. Este interesant de observat, ce este comun, ce diferă, care parte este ritualistică și care reprezintă o practică internă efectivă.

Budism şi taoism

Buddha din bronzÎncepem o categorie nouă de articole despre curentele religioase din Asia şi China în mod special. Nu pot spune că suntem somităţi în studiul religiilor orientale, pentru astfel de informaţii vă trimitem cu plăcere la prietenii noştri autori precum Livia Kohn şi editurile care le publică lucrările precum Three Pines Press.

Ceea ce vrem să scriem aici, cu oarecare lejeritate în exprimare şi sensuri, ţine de experienţa noastră directă ca discipoli pe de o parte şi ca studenţi pe de altă parte a unor maeştri budişti şi ai altora taoişti.

Se spune că atunci când îţi alegi un maestru şi acesta te acceptă ca discipol nu se poate pune problema să repeţi acelaşi lucru cu un alt maestru, decât, probabil, dacă între timp renunţi la primul. Oricum alegerea unui maestru şi renunţarea la el nu sunt lucruri care se fac cotidian, ele fiind supuse unor procese spirituale, mentale şi emoţionale foarte laborioase. Cu toate acestea în cultura chinezească este acceptat şi uneori recomandat să ai şi alţi profesori pe lângă maestrul tău. Şi chinezii adeseori circulă între budism, taoism şi confucianism cu cea mai mare lejeritate.

Prin ochii unui neofit vă pot spune că a practica budismul şi taoismul în acelaşi timp poate fi destul de confuz şi cu siguranţă există pericolul de a nu putea urma cum trebuie nici una din căi. Cu toate acestea este foarte interesant de urmărit ce este asemănător şi ce diferă în practică, lucru care poate să genereze o înţelegere mult mai profundă a mecanismelor practicii şi ale corpului uman.

Etichetat ,

Respiraţiile abdominale

Una dintre cele mai importante practici este respiraţia abdominală. Pe scurt, în poziţia aleasă de meditaţie, se menţine tot corpul nemişcat cu excepţia abdomenului inferior (sub buric) care se umflă în exterior şi se comprimă în interior sincronizat cu respiraţia.

Diferenţa dintre budişti şi taoişti este că primii umflă abdomenul inferior odată cu inspiraţia şi îl comprimă odată cu expiraţia în timp ce taoiştii procedează exact invers. În mod evident şi taoiştii şi budiştii au succes în practica lor, prin urmare putem deduce că nu ordinea contează în această practică ci mecanismul de respiraţie sincronă cu mişcarea.

Putem vedea această mişcare ca pe o acţiune de a pompa aer pentru a înteţi un foc. Mişcarea în sine realizează un bun masaj al organelor interne, mărind afluxul de sânge în organe şi eficienţa funcţinării acestora. Ritmul constant, relaxat, echilibrat al respiraţiilor şi al mişcărilor crează efecte benefice pentru creier şi pentru întreg sistemul nervos vegetativ.

Etichetat

Structurarea fiinţei umane în taoism

Cautand-pe-Dao-in-pestera-paradisuluiViaţa primită de la Transcendent (DAO 道) se numeşte destin (MING 明).
Corpul primit de la Imanent (DE 德) se numeşte natură esenţială (XING 形).
Ceea ce folosim pentru a reacţiona cu alţii se numeşte minte (XIN 心).
Ceea ce mintea consideră se numeşte intenţie (YI 意).
Ceea ce rezultă din intenţie se numeşte voinţă (ZHI 志).
Cunoaşterea feluritelor lucruri se numeşte înţelepciune (ZHI 智).
Înţelepciunea miliardelor de lucruri se numeşte intuiţie .
Ceea ce mişcă şi reglează sinele se numeşte suflet-spirit (HUN 魂).
Ceea ce protejează şi apără corpul se numeşte suflet-material (PO 魄).
Ceea ce circulă prin oase şi carne se numeşte sânge (XUE 血).
Ceea ce susţine spiritul şi hrăneşte energia QI (气) se numeşte esenţă (JING 精).
Energia QI (气) rafinată şi sprintenă se numeşte energie constructivă.
Energia QI (气) grosieră şi lentă se numeşte energie protectivă.
Ceea ce structurează şi combină cele o sută de spirite se numeşte sine.
Ceea ce transmite o impresie vizuală completă a imaginii se numeşte corp.
Ceea ce ţine corpul legat şi unitar este soliditatea sa.
Ceea ce permite aparenţei să fie măsurată se numeşte structură fizică (TI ).
Ceea ce este aranjat în secţiuni mici şi mari se numeşte natural.
Ceea ce nu poate fi măsurat cu mintea se numeşte spirit (SHEN 神).
Ceea ce este nemuritor şi se supune transformărilor este numenul (LING ).
Ceea ce se petrece atunci când energia QI (气) intră în corp se numeşte viaţă.
Ceea ce se produce atunci când spiritul părăseşte corpul se numeşte moarte.
Ceea ce penetrează orice fel de viaţă se numeşte Transcendent (DAO 道).

Cosmogonie taoistă

Deoarece în cele 100 de reguli de sănătate se întâlneşte de câteva ori noţiunea de Dao, oferim aici o mică schiţă de cosmogonie taoistă.

Dao era la început totul şi totul era împreună şi avea mărimea unui singur pumn. După momentul creaţiei Dao transcendent s-a extins pe sine şi o parte a lui a devenit imanentă, parte pe care taoiştii au numit-o De şi care este adeseori tradusă prin virtute.

DaoDeÎn desenul alăturat Dao transendent continuă să existe în mijlocul creaţiei şi în acelaşi timp să penetreze invizibil întreaga creaţie pentru a comunica cu De, expresia lui imanentă corespunzătoare circumferinţei celei mai exterioare. În timp ce Dao rămâne mereu centrat şi neclintit, De vibrează necontenit împreună cu întreaga creaţie.

Omul care trăieşte pe pământ poate alege să îşi acordeze propria vibraţie cu cea a lui De, astfel el integrându-se pe calea naturală, reprezentată de toate aspectele vieţii şi printr-o moralitate înaltă. Dacă el alege altfel sau se desprinde inconştient de ritmul lui De atunci va suferi consecinţele dizarmoniei.

Se observă din desen un palier mai apropiat de Dao, numit Cer sau Rai, acolo unde înţelepţii aflaţi pe calea cultivării vieţii şi a realizării lui Dao ajung mai devreme sau mai târziu. În acea zonă vibraţiile lui De sunt mai mici şi gradul de libertate al fiinţelor este mai mare.

Prin urmare efortul de cultivare al vieţii înseamnă armonizarea vibraţiilor vieţii cu vibraţiile lui De, iar căutarea lui Dao reprezintă un efort de ne apropia de centrul transcendent, Dao.

Etichetat ,

Esenţa practicii budiste

  1. Dormi mai puţin
  2. Trezeşte-te mai devreme
  3. Practică mai mult
  4. Fii atent ce mănânci
  5. Fă multe fapte bune

Bai Yun Guan – Templul Norului Alb – Beijing

Bai Yun Guan (白云观) este un centru important al taoismului chinezesc care a fost fondat în mijlocul secolului 8 în timpul dinastiei Tang. Astăzi este un așezământ destinat atât pelerinajului cât și studiilor taoiste. Informații turistice pot fi cu ușurință găsite pe Wikipedia la http://en.wikipedia.org/wiki/White_Cloud_Temple unde există și o galerie foto interesantă.

Pentru cei care practică alchimia internă sunt foarte interesante două pietre gravate cu hărți pentru practică. Aceste pietre încastrate în zidurile templului sunt extrem de descriptive pentru practică însă trebuie știut că ele nu sunt originalele ci copii comandate de-a lungul istoriei, prin urmare pot și chiar conțin mici greșeli de detaliu.

Mai jos vă oferim fotografiile la rezoluție mare luate cu camera noastră la fața locului și pentru care nu pretindem copyright (e drept veți observa și câteva mici imperfecțiuni).

Alte fotografii ale altor copii precum și traduceri ale textului (cu copyright) pot fi descărcate la următoarele adrese:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Neijingtu_from_KamLanKoon.jpg

http://www.mediafire.com/file/kcjw0zktmjh/NeichingT%27u.pdf

Contra cost vă puteți abona la Journal of Daoist Studies editat la Three Pines Press unde au și ediții electronice, există articole explicative în serial despre Neijing Tu.

Dacă vizitați Bai Yun Guan notați-vă de acasă denumirea cu caracterele chinezești. Acolo veți putea cumpăra rulouri cu copii după pietre la prețul aproximativ de 40 Euro bucata. E recomandat să aveți valize mari sau să le transportați în cabină la călătoria cu avionul.

Diagrama 1 Diagrama 2
Diagrama 1 la rezoluție maximă (5.5MB) Diagrama 2 la rezoluție maximă (4.5MB)

Templul Yinping

Templul străvechi Yinping este centrul budismului shaolin yijinjing.

Lăsăm mai departe fotografiile să vorbească.

Etichetat ,