Română
-
Evenimente viitoare
Arhivele categoriei Lucruri din viaţa cotidiană
Fericirea
Iertarea vine de la Inimă. Uitarea vine de la minte. Tendinţa Inimii este să iubească şi să fie dezinteresată. Inima va DA şi va SACRIFICA pentru iubire.
Mintea este intelectuală şi egoistă, calculează, manipulează pe măsură ce complotează şi îşi propune în propriul interes să IA orice îşi doreşte. La un nivel mai înalt, când mintea se maturizează, ea se predă şi devine umilă în faţa lecţiilor vieţii. Dacă nu dăruieşti, nu vei primi. Iartă şi uită…
Fericirea este o problemă a Inimii şi a Minţii. O viaţă simplă, o gândire înaltă. Fericirea este modul în care noi vedem lucrurile şi nu modul în care ele se petrec. Cei mai echilibraţi oameni sunt cei care văd mereu partea luminoasă a vieţii. În loc sa plonjeze în negativitate, îşi trimit binecuvântările şi înţeleg că graţia este parte integrală din iubire şi din fericire. Oamenii cu adevărat fericiţi nu caută neapărat iubirea fizică. Ei găsesc pace şi sens acolo unde Adevărata Iubire se revarsă.
Ziua de naştere
Contemplam sensul sărbătoririi zilei de naştere. Am sesizat că nu este nimic cu adevărat grandios în a te naşte în această lume a Samsarei, dominată de roata naşterilor şi a morţilor. Doar mai treci printr-un ciclu.
Unii ar putea pretinde că au venit aici cu un scop, să înveţe, să evolueze sau poate chiar să se încarneze ca Maeştri pentru a ajuta oamenii. Dar să admitem, majoritatea dintre noi este aici din cauza Ignoranţei şi a agăţării noastre de lucrurile lumeşti. Cu excepţia cazului în care facem ceva pentru a ne cunoaşte Sinele sau cine suntem noi cu adevărat, nu avem nici o şansă să ne eliberăm de cercul vicios al suferinţei naşterii, al suferinţei bătrâneţii şi a morţii. Nu avem nici un motiv să sărbătorim. Cu siguranţă e mai mult de reflectat decât de celebrat. Pentru fiecare dintre noi a cărui zi de naştere se apropie sau a trecut ea marchează doar încă un an mai aproape de moarte sau încă un an mai aproape de realizarea de Sine şi eliberarea din acest ciclu.
Scopul unei existenţe pline de sens este să descopere moduri mai înţelepte de a trăi şi, prin aceasta, de a avea o existenţă superioară. Vă rog nu spuneţi că a trăi normal este omeneşte. Nu ar trebui să fiţi doar umani. Ar trebui să fiţi de asemenea fiinţe iluminate şi eliberate.
Deciziile
Omul este beneficiarul liberului arbitru şi alege cum să acţioneaze în orice circumstanţe. Dacă alegerea este corectă el va avansa, dacă este greşită va mai cădea o treaptă.
Dintre multele alegeri posibile problema este că omul de regulă alege ceea ce îi place în loc de ceea ce este Corect. Şi acesta este precis motivul pentru orice conflict. Decizia sau alegerea au fost dintotdeauna un aspect important al vieţii omeneşti.
Omul este ultimul din lanţul evoluţionar al naturii. Ea ne-a furnizat intuiţie pentru a putea rezolva problemele vieţii. Trebuie să fim corecţi cu noi înşine. Să fim oneşti, sinceri şi credincioşi faţă de conştiinţa noastră. Să veghem şi să fim vigilenţi din interior.
Înainte de a lua o decizie aprindeţi lumina interioară. Concentraţi-vă câteva secunde sau minute şi cereţi îndrumare. Ea va veni sub forma unui răspuns anume, idee, senzaţie sau posibil ca un simbol. Dacă este perfect clar mergeţi mai departe. Dacă este ezitant, de neînţeles, neclar sau contradictoriu nu vă îmbarcaţi spre acea destinaţie. Fiţi atenţi, observaţi-vă, priviţi în interior. Fiţi conştienţi de ce simţiţi. Abilitatea de a vă recunoaşte dorinţele vă va servi foarte bine.
Aşa cum Doreşti, aşa vine şi Decizia ta. Aşa cum Decizi, aşa îţi vor fi şi Faptele. Aşa cum Făptuieşti tot aşa Destin îţi croieşti. Omul este arhitectul propriului succes sau eşec.
Pentru potenţialii sinucigaşi
Sinucigaşul nu ştie că în realitate ceea ce face este o mare autoiluzionare
Nu vă miraţi, oamenii bolnavi au adeseori gânduri de evadare definitivă de suferinţa fizică sau psihică. Şi eu am întâlnit un prieten ajuns în situaţia aceasta. Pentru el şi pentru toţi cei care cochetează cu ideea le dedic următoarele rânduri.
Moartea este numai un tranzit. Nu este sfârşitul necazurilor tale… Este ceva ce fiecare trebuie să înfrunte, un duşman niciodată revelat.
Nu există scurtătură şi nu există scăpare. Pentru că este simbolul călătorirei tale tocmai încheiate. Nimeni nu o poate evita. Şi nimeni nu dispare odată cu ea.
Cei care îşi încheie viaţa în necaz nu scapă, pentru că Universul le pregăteşte un şut în dos şi îi pune să revină în condiţii şi mai grele.
Poţi contempla uneori cum ar fi să îţi iei singur viaţa prematur. Dar să fii sigur că nu scapi rundei următoare.
Indiferent cum ţi-ar motiva viaţa că sinuciderea este o alegere bună, să ştii că datoria ţi se va întoarce bucată cu bucată.
Poţi să îţi doreşti să mori dar asta nu este niciodată înţelept căci vei avea mereu un preţ uriaş de plătit.
Moartea va veni când o aştepţi cel mai puţin şi să nu fii surprins că nu va fi un lucru plăcut. Cu toate acestea nu este chiar aşa de rea când ţi-ai trăit viaţa corect şi ai permis sufletului tău să se înalţe…
Cu cât te ţii mai tare, indiferent de cât de greu îţi este în viaţă, cu atât vei avea o moarte mai eliberatoare şi vei fi mai viu dincolo. Fii puternic şi lasă viaţa să curgă.
Despre iubire
Ce este iubirea?
Iubirea este o ecuaţie care transformă tarele noastre de autoindulgenţă, egoul, conflictele, mândria şi toate câmpurile de luptă ale fricii şi nesiguranţei în abandon şi încredere. Un loc al adevărului, al păcii şi al armoniei. Dacă nu există loc pentru încredere într-o relaţie nici un fel de iubire nu va rezista, toate activităţile, comunicarea şi credinţa vor muri…
Trebuie să trăim o viaţă sinceră şi onestă. Trebuie să avem o inimă căreia îi pasă, o minte care împărtăşeşte, un suflet care iubeşte şi un spirit care dăruieşte. Cu toate acestea trebuie să fim mereu în serviciul semenilor. Trebuie ca adevărul să fie mereu în centrul compasiunii, al milei şi al iertării noastre.
Esenţa lui Dumnezeu este iubirea. Dacă ai o relaţie în care nu răspunzi iubirii pe care o primeşti cu suficientă credinţă şi încredere vei simţi adeseori frustrare şi dezamăgire care vor lăsa să se manifeste rănile sufleteşti adânci dobândite de-a lungul vieţii. Dacă toţi oamenii ar înţelege că în relaţii este vorba numai de iubire, credinţă şi încredere şi că ele ne învaţă să ne iubim partenerul aşa cum îl iubim pe Dumnezeu însuşi, atunci spiritul căldurii sufleteşti şi al apropierii între oameni ar domina pe pământ.
Mulţi propagă ideea greşită că iubirea este ceva ce continuă în mod natural să crească de la sine… Adevărul este că iubirea trebuie întreţinută şi protejată dacă doreşti ca ea să supravieţuiască. Muchia instabilă a unei relaţii iubitoare poate fi oricând ameninţată de presiunile rutinei din viaţă. Deseori o viaţă aglomerată ne îndepărtează de căldura iubirii.
Unde este situată iubirea pe scara valorilor noastre? Primeşte ea resturile şi firmiturile de la programul nostru supraîncărcat sau este ceva măreţ care merită să fie susţinut şi reîmprospătat mereu? Iubirea lăsată singură şi neglijată va distruge relaţia… iar ea însăşi va muri încet după care nici un fel de încercare nu va mai putea să o reînvie…
Iubirea nu este un sentiment. Sentimentele noastre sunt adesea neconcludente. Cum să depindem de ceva precum emoţiile noastre care oscilează atât de tare? Uneori suntem trişti, alteori fericiţi… Iubirea nu poate depinde nici de mintea noastră. Deseori mintea este atât de zgomotoasă şi încărcată cu o mulţine de gânduri capabile să ne abată pe drumuri complet sălbăticite… Iubirea nu poate depinde nici măcar de corpul nostru fizic. Dorinţele şi nevoile trupeşti nu pot fi niciodată satisfăcute, aşa cum o mâncărime nu se poate rezolva prin scărpinat – tot ce realizezi este să obţii o mâncărime şi mai mare…
Puterea obişnuinţei
În gluma următoare trebuie să ştiţi că un sadarji reprezintă o categorie de indieni priviţi de societate cu destulă ironie datorită obiceiurilor lor cam rigide.
Un sadarji călătorea cu trenul. Pentru că simţea că îi este foarte somn şi nu se mai putea abţine de la a aţipi îl roagă pe un vecin de compartiment ca atunci când ajung la staţia unde trebuia să coboare să îl trezească şi totodată îi oferă 20 de rupii pentru acest lucru. Omul cu pricina care era, din întâmplare, un bărbier cu bun simţ, a considerat că sadarji merita un serviciu mai bun pentru cele 20 de rupii drept pentru care l-a bărbierit pe nesimţite în timp ce acesta dormea.
Când trenul a ajuns în staţia cu pricina, omul îl trezeşte pe sadarji care la rândul lui mulţumeşte, coboară din tren şi merge acasă. Când intră la toaletă să se spele pe faţă sadarji începe să urle ca din gură de şarpe. Nevasta strigă din camera vecină: ce ai păţit bărbate? Atunci sadarji răspunde: ticălosul acela din tren mi-a luat cele 20 de rupii şi a trezit pe altcineva!
Dincolo de orice glumă, puterea obişnuinţei este un instrument atât al înălţării cât şi al decăderii omului. Dacă obişnuinţele nu sunt controlate şi natura noastră inferioară pune stăpânire pe mintea noastră atunci suntem nişte condamnaţi la decădere. Singura cale de a evada din faţa acestui tip de destin malefic este să preluăm conştient controlul şi să ne folosim de arma duşmanului în favoarea noastră. Cu perseverenţă, în paşi mici şi uşor de susţinut, într-un interval de timp suficient de lung vom putea să diminuăm obişnuinţele rele şi să le înlocuim cu obişnuinţe bune.
Aceasta este de fapt esenţa oricărei practici.
O binecuvântare
Fie ca lumina sufletului tău să te ghideze
Şi fie ca ea să îţi binecuvânteze munca
Cu iubirea secretă şi căldura inimii tale.
Fie să vezi în ceea ce faci frumuseţea sufletului tău.
Fie ca sacralitatea muncii tale să aducă vindecare,
Lumină şi reînnoire celor cu care lucrezi
Şi celor care primesc roadele muncii tale.
Fie ca munca ta să nu te obosească niciodată,
Să reverse asupra ta izvoarele reîmprospătării,
Ale inspiraţiei şi entuziasmului.
Fie să fii prezent în tot ceea ce faci,
Să nu te pierzi niciodată în absenţa apatiei,
Să nu-ţi fie nici o zi din viaţă povară.
Fie ca răsăritul să te găsească treaz şi alert,
Apropiindu-te de noua zi cu visele şi promisiunile posibilităţilor
Fie ca seara să te găsească graţios şi împlinit,
Să intri în noapte binecuvântat, adăpostit şi protejat.
Fie ca sufletul tău să te calmeze, să te consoleze şi să te înnoiască mereu.
