Iubirea este o ecuaţie care transformă tarele noastre de autoindulgenţă, egoul, conflictele, mândria şi toate câmpurile de luptă ale fricii şi nesiguranţei în abandon şi încredere. Un loc al adevărului, al păcii şi al armoniei. Dacă nu există loc pentru încredere într-o relaţie nici un fel de iubire nu va rezista, toate activităţile, comunicarea şi credinţa vor muri…
Trebuie să trăim o viaţă sinceră şi onestă. Trebuie să avem o inimă căreia îi pasă, o minte care împărtăşeşte, un suflet care iubeşte şi un spirit care dăruieşte. Cu toate acestea trebuie să fim mereu în serviciul semenilor. Trebuie ca adevărul să fie mereu în centrul compasiunii, al milei şi al iertării noastre.
Esenţa lui Dumnezeu este iubirea. Dacă ai o relaţie în care nu răspunzi iubirii pe care o primeşti cu suficientă credinţă şi încredere vei simţi adeseori frustrare şi dezamăgire care vor lăsa să se manifeste rănile sufleteşti adânci dobândite de-a lungul vieţii. Dacă toţi oamenii ar înţelege că în relaţii este vorba numai de iubire, credinţă şi încredere şi că ele ne învaţă să ne iubim partenerul aşa cum îl iubim pe Dumnezeu însuşi, atunci spiritul căldurii sufleteşti şi al apropierii între oameni ar domina pe pământ.
Mulţi propagă ideea greşită că iubirea este ceva ce continuă în mod natural să crească de la sine… Adevărul este că iubirea trebuie întreţinută şi protejată dacă doreşti ca ea să supravieţuiască. Muchia instabilă a unei relaţii iubitoare poate fi oricând ameninţată de presiunile rutinei din viaţă. Deseori o viaţă aglomerată ne îndepărtează de căldura iubirii.
Unde este situată iubirea pe scara valorilor noastre? Primeşte ea resturile şi firmiturile de la programul nostru supraîncărcat sau este ceva măreţ care merită să fie susţinut şi reîmprospătat mereu? Iubirea lăsată singură şi neglijată va distruge relaţia… iar ea însăşi va muri încet după care nici un fel de încercare nu va mai putea să o reînvie…
Iubirea nu este un sentiment. Sentimentele noastre sunt adesea neconcludente. Cum să depindem de ceva precum emoţiile noastre care oscilează atât de tare? Uneori suntem trişti, alteori fericiţi… Iubirea nu poate depinde nici de mintea noastră. Deseori mintea este atât de zgomotoasă şi încărcată cu o mulţine de gânduri capabile să ne abată pe drumuri complet sălbăticite… Iubirea nu poate depinde nici măcar de corpul nostru fizic. Dorinţele şi nevoile trupeşti nu pot fi niciodată satisfăcute, aşa cum o mâncărime nu se poate rezolva prin scărpinat – tot ce realizezi este să obţii o mâncărime şi mai mare…
Lasă un răspuns