Metode de practică

Veţi auzi probabil mai multe nume şi taxonomii despre practică, veţi auzi despre principii, metode, tehnici, dar oricum vă place să le denumiţi mult mai importantă este aplicarea următoarelor recomandări în practica dumneavoastră.

1. Perseverenţa. Exerciţiile au menirea de îmbunătăţire a sănătăţii şi de a schimba constituţia practicantului, dar rezultatele nu apar niciodată peste noapte. Natura nu face salturi, spune un cunoscut proverb latin. După numai câteva zile de practică nu trebuie să avem aşteptări prea mari. Ceea ce trebuie făcut, mai degrabă, este exersarea consitentă în timp îndelungat. Din punct de vedere fiziologic, este nevoie de timp pentru ca transformările să apară în diversele sisteme şi organe ale corpului, în special în sistemul nervos central şi în ceea ce priveşte abilitatea creierului de a se adapta stresului exersării. În plus, pentru învăţarea oricărui meşteşug, este nevoie de o perioadă lungă de timp în care ritualul mişcărilor să fie repetat de un număr suficient de ori pentru ca ele să fie complet asimilate de corp. O perioadă de practică repetitivă este necesară pentru ca sistemul nervos central să formeze o memorie concretă a secvenţei de mişcări. De aceea practica trebuie să fie regulată şi constantă. Chiar dacă se obţine fluenţă în mişcări dacă practicantul neglijează practica o perioadă de timp nivelul obţinut anterior este pierdut. Aceste principii se aplică oricăror practici care presupun mişcare.
   Dacă practicantul doreşte să vadă rezultate, exerciţiile trebuie practicate consistent şi continuu. Canonul Boxului spune: „În practică trebuie să fii modest, dacă te opreşti după puţin antrenament sau practici cu discontinuităţi nu vei atinge niciodată un nivel înalt”. De asemenea mai spune: „Dacă nu ai perseverenţă, studiezi puţin şi crezi că ştii multe, te simţi satisfăcut cu nivelul tău, studiezi sporadic sau crezi că eşti un expert, vei afla în momentul în care vrei să foloseşti arta că eşti nefolositor, iar aceasta nu este vina profesorului ci a ta”.
2. Secvenţa corectă de antrenament. Când studiezi orice, se procedează de la simplu la complicat, de la uşor la dificil. Trebuie să fii atent la volumul de exerciţii pe care îl efectuezi. Corpul dobândeşte lent rezistenţa necesară pentru a se antrena la niveluri înalte. În timpul practicii exerciţiilor trebuie să creşti gradat exerciţiile pentru a permite corpului să se dezvolte în mod constant, fără pauze. Aceasta formează fundaţia pentru practica exerciţiilor complexe şi dificile. A exersa contrar acestor îndrumări nu numai că se va dovedi ineficient dar chiar se poate ajunge la îmbolnăviri.
3. Dezvoltarea completă. Modul de a vedea corpul ca un întreg din punct de vedere medical este acceptat astăzi ştiinţific. Dezvoltarea sau lipsa ei, în oricare parte a corpului, are un efect asupra întregului. Subdezvoltarea într-o direcţie va interfera cu dezvoltarea în celelalte. Prin urmare exerciţiile trebuie să fie compuse din diverse mişcări. Aceasta conduce la dezvoltarea integrală a corpului. Prin dezvoltarea integrală a corpului vine şi potenţialul pentru un corp tonic şi cu abilităţi elevate.
4. Ca şi de încălzire avem nevoie în final de revenire. După antrenament trebuie să aduci corpul gradat la starea normală. Este recomandat să efectuezi diverse mişcări de revenire care să elimine orice tensiune remanentă care s-a acumulat în timpul antrenamentului. Aceste mişcări trebuie să relaxeze întregul corp. Revenirea va preveni orice fel de reacţii adverse care pot să apară atunci când este oprită brusc execuţia unor exerciţii intense.

Puncte importante pentru practică

1. Forma corpului şi spiritul trebuie să fie relaxate. Tratatul Imperial de Medicină Internă spune: „Atunci când emoţiile sunt goale şi slabe, energia qi circulă uşor, iar când spiritul este reţinut în interior, boala nu va surveni.” Termenul „emoţii slabe” se referă la a avea un spirit natural şi relaxat. Trebuie să menţii o postură mereu relaxată. Suntem cu toţii familiari ce efect puternic pot avea emoţiile asupra sănătăţii. Menţinerea unui corp relaxat ne permite să evităm folosirea forţei brute. Corpul şi spiritul sunt ambele relaxate în mod natural. Cele două se unesc într-un singur întreg. Aceasta va conduce la o putere crescută precum şi la sănătate. Această stare este începutul procesului de vindecare. Relaxarea nu înseamnă trândăvie. Înseamnă să rămâi natural în vâltoarea evenimentelor, fără să te încordezi în mod inutil. Relaxarea va elimina atât oboseala fizică cât şi pe cea mentală. După o perioadă de antrenament vei avea un spirit radiant şi mişcări puternice.
2. Menţinerea unor obiceiuri de viaţă sănătoase. Exerciţiile ajută în promovarea sănătăţii. Dar dacă adopţi un stil de viaţă îndoielnic tot nu vei fi capabil să atingi o sănătate bună. Toată lumea cunoaşte acest adevăr. Pentru cei care practică exerciţiile fie pentru prevenirea îmbolnăvirilor, fie pentru vindecarea unui simptom, fără un stil de viaţă regulat, fără o dietă corectă şi fără cantitatea potrivită de exerciţii ei nuvor fi capabili să îşi îmbunătăţească sănătatea. Un stil de viaţă sensibil dublat de practica corectă a exerciţiilor îţi va permite să atingi rezultatele după care tânjeşti.
3. Practicaţi într-un loc cu aer curat şi care circulă lent. Trebuie totuşi evitaţi curenţii nocivi mai ales când transpiraţi.
4. Este indicat să goliţi vezica şi intestinul gros înainte de practică. În timpul exerciţiilor organele interne sunt stimulate intens, iar mersul la toaletă în avans poate să reducă disconforturile în timpul antrenamentului. În plus mişcarea organelor nu va fi obstrucţionată. „Cele cinci organe trebuie să funcţioneze uşor”. Cele cinci organe sunt inima, ficatul, splina, plămânii şi rinichii.
5. La începutul practicii nu trebuie să fii nici flămând, nici plin. Dacă eşti prea flămând nu vei avea suficientă energie. Dacă eşti plin poţi să te răneşti la stomac.
6. Menţine mereu o inimă calmă. Nu vorbi sau glumi în timpul practicii pentru a nu se risipi spiritul.
7. Nu mânca şi nu bea imediat după practică, nici nu te întinde pentru a nu deranja digestia şi circulaţia energiei qi.