Nu vă miraţi, oamenii bolnavi au adeseori gânduri de evadare definitivă de suferinţa fizică sau psihică. Şi eu am întâlnit un prieten ajuns în situaţia aceasta. Pentru el şi pentru toţi cei care cochetează cu ideea le dedic următoarele rânduri.
Moartea este numai un tranzit. Nu este sfârşitul necazurilor tale… Este ceva ce fiecare trebuie să înfrunte, un duşman niciodată revelat.
Nu există scurtătură şi nu există scăpare. Pentru că este simbolul călătorirei tale tocmai încheiate. Nimeni nu o poate evita. Şi nimeni nu dispare odată cu ea.
Cei care îşi încheie viaţa în necaz nu scapă, pentru că Universul le pregăteşte un şut în dos şi îi pune să revină în condiţii şi mai grele.
Poţi contempla uneori cum ar fi să îţi iei singur viaţa prematur. Dar să fii sigur că nu scapi rundei următoare.
Indiferent cum ţi-ar motiva viaţa că sinuciderea este o alegere bună, să ştii că datoria ţi se va întoarce bucată cu bucată.
Poţi să îţi doreşti să mori dar asta nu este niciodată înţelept căci vei avea mereu un preţ uriaş de plătit.
Moartea va veni când o aştepţi cel mai puţin şi să nu fii surprins că nu va fi un lucru plăcut. Cu toate acestea nu este chiar aşa de rea când ţi-ai trăit viaţa corect şi ai permis sufletului tău să se înalţe…
Cu cât te ţii mai tare, indiferent de cât de greu îţi este în viaţă, cu atât vei avea o moarte mai eliberatoare şi vei fi mai viu dincolo. Fii puternic şi lasă viaţa să curgă.
Lasă un răspuns