Probabil că cea mai complexă căutare a omului este aceea de a descoperi cine este el și în acest scop are două direcții de cercetat: în exteriorul (macrocosmos) și în interiorul său (microcosmos). De asemenea căutarea poate fi făcută în atât planul material și în cel spiritual.
Probabil că cel mai mare obstacol în această căutare este egoul. De ce se petrece acest lucru?
Universul ni se prezintă percepțiilor noastre limitate precum o hologramă care a fost spartă în mii de bucăți. Realitatea completă este ceea ce noi căutăm și ea formează holograma inițială, cea care cuprinde toate informațiile referitoare la ea însăși. Însă atunci când holograma este spartă în bucățele mici, fiecare dintre noi care are norocul să apuce una dintre ele va vedea în ea numai o realitate aparentă, destul de asemănătoare cu cea primordială, însă care întotdeauna va avea multe lacune.
Este adevărat că părticica de adevăr studiată este chip după chipul realității complete. Prin urmare ea prezintă un anumit adevăr. Este în același timp adevărat că ea este incompletă, ba chiar foarte incompletă. Cel înțelept spune întotdeauna că el încă nu cunoaște mai nimic, exact pentru acest motiv, anume că el consideră că părțile care ar trebui să completeze bucățica lui de hologramă sunt mult mai numeroase și potențial deosebite de ceea ce el deține deja. În schimb cel egoist se grăbește să afirme că el și numai el deține deja adevărul absolut, fiind orbit de asemănarea ciobului său de hologramă cu realitatea.
Tragedia umanității este că majoritatea oamenilor cad în această din urmă categorie – de oameni cu convingeri puternice cum că ei dețin „adevăratul adevăr”…
De aceea unii se contrazic cu alții pe subiecte în care toți au dreptate și în același timp cu toții se înșeală: de exemplu cineva nu crede deloc în astrologie în timp ce altcineva susține că astrologia este o știință exactă, că este matematică. Adevărul este, ca întotdeauna, undeva la mijloc și se poate observa și faptul că matematica însăși este doar o construcție logică, consistentă în bună măsură cu un ciob de hologramă a realității, dar care pornește de la niște simple axiome sau altfel spus de la niște simple convenții și presupuneri fără nici o bază logică.
Mai grav este atunci când oamenii confundă credința cu doctrina și nu fac nimic altceva decât să adere în mod comod și convenabil la o tabără care i se pare mai puternică fără să contribuie cu nici un efort de înțelegere a adevăratei structuri a realității atât pentru sine cât și pentru semenii săi .
Dacă dorim să progresăm dincolo de un singur ciob este cazul să învățăm ce înseamnă toleranța, de ce adevărul poate diferi de la o persoană la alta, ce este respectul și cum ar trebui el manifestat cu adevărat.
Lasă un răspuns