Derma constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. Ea este separată (şi totodată reunită) de epidermă prin membrana bazală.
Membrana bazală
Membrana bazală este alcătuită dintr-o împletire de fibre epidermice şi dermice. Ea îndeplineşte o funcţie de filtru selectiv, pentru substanţele provenite din derm şi care servesc la nutriţia epidermului, dar constituie şi a doua „barieră” pentru substanţele ce ar putea pătrunde din epiderm.
Straturile
Dermul este compus din două straturi. Stratul superficial subepidermic cuprinde papilele dermice şi o zonă subţire situată sub ele. El este denumit strat subpapilar şi se caracterizează prin elemente fibrilare gracile, elemente celulare mai numeroase, substanţa fundamentală mai abundentă şi o vascularizaţie şi inervaţie bogată (plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent şi e compus preponderent din fibre colagenice, elastice şi reticulare.
Celulele
Celulele sunt prezentate de fibroblaşti, fibrociţi, histocite, mastocite, limfocite şi plasmocite cu specificul lor funcţional.
Substanţa fundamentală
Substanţa fundamentală afară de mucopolizaharide acide e bogată în apă, conţine săruri (mai ales sodiu şi calciu), proteine, glicoproteine şi lipoproteine, glucoză (care la acest nivel are o concentraţie identică cu cea din plasmă, în timp ce în epiderm este redusă la 1/3).
Hipodermul
Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conţinând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă şi de izolator termic şi mecanic. Aceşti lobuli sunt separaţi prin septe conjunctive, în care se găsesc vase şi nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în regiunea mamelonară şi coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. În această accepţiune glanda mamară poate fi privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată cu funcţia sa secretorie. Între modalitatea secretorie a glandei mamare şi glandele apocrine sunt relaţii apropiate, în sensul că:
- celulele secretă un conţinut bogat de proteine;
- tipul celular secretor se caracterizează prin „decapitarea” polului secretor al celulelor glandulare.
[subpages depth="1" childof="766" exceptme="true"]