Menţinerea unei epiderme sănătoase depinde de trei procese care trebuie sincronizate:
- descuamarea celulelor cheratinizate de la suprafaţa pielii
- descuamarea efectivă a celulelor care se apropie de suprafaţă
- divizarea celulară continuă (mitoză) în straturile mai adânci cu împingerea celulelor spre suprafaţă
Epiderma nu are terminaţii nervoase sau vase de sânge. Stratul cornos superficial este compus din epiteliu cheratinizat, stratificat şi scuamos. Epiderma este compusă din cinci straturi: stratum germinativum, stratum spinosum, stratum granulosum, stratum lucidum şi stratum corneum.
Stratum germinativum sau stratul bazal
Acest strat al epidermei este întrepătruns cu derma. El îşi ia nutrienţii de la vasele de sânge capilare din dermă. În acest strat are loc în mod preponderent activitatea mitotică, unde celulele noi le înlocuiesc pe cele vechi care au fost împinde spre exterior împreună cu substanţele melanocite. Melanina este produsă în acest strat şi dă pigmentarea maronie a pielii.
Stratum spinosum sau stratul spinos
Stratul spinos este situat imediat deasupra celui bazal, din care provine. În mod normal, el este alcătuit din 6-15 rânduri de celule poliedrice, care pe măsură ce urcă spre suprafaţă devin tot mai turtite. Ele sunt mai acidofile decât cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul unor transformări importante în eczemă sau în metaplazii, şi în alte numeroase afecţiuni. Celulele sunt separate prin spaţii înguste de cca 10 milimicroni, prin care circulă limfa interstiţială nutritivă, rare celule limfocitare şi se găsesc terminaţii nervoase amielinice. Aceste spaţii reunite constituie „sistemul lacunar epidermic” în care coeziunea celulară e menţinută prin punţi intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizează pe lângă formaţiunile obişnuite, prin filamente dispuse în mănunchiuri, numite tonofibrile. Ele au un rol important în sinteza keratinei (precursori).
Stratum granulosum sau stratul granulos
Stratul granulos este situat deasupra celui precedent, fiind compus din 1-5 rânduri de celule turtite. Caracteristica lor e abundenţa granulaţiilor citoplasmatice de keratohialină.
Stratum lucidum sau stratul lucid
Stratul lucid numit şi stratul cornos bazal e format din celule bogate în glicogen, eleidină şi grăsimi. Prezenţa glicogenului atestă existenţa unor procese vitale necesare etapelor finale în sinteza keratinei. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care împreună cu stratul cornos profund constituie aşa-numita „bariera epidermică” (barieră faţă de apă, substanţele chimice şi microorganisme).
Stratum corneum sau stratul cornos
Stratul cornos este cel mai superficial. El este alcătuit din două straturi: stratul cornos profund sau conjunct şi cel superficial sau disjunct numit şi exfoliator. În cel profund celulele cornoase sunt alipite, în cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzându-se la suprafaţă. Celulele cornoase normale au formă de solzi, nucleul este dispărut ca şi organitele celulare, iar celula apare ca un sac format dintr-un înveliş de keratină şi un conţinut bogat în grăsimi osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos şi amestecat cu celulele stratului disjunct, se găseşte un strat funcţional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreţiei sudoripare şi sebacee, şi din debriurile celulelor cornoase şi a substanţei intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecţie faţă de microorganisme şi faţă de substanţele chimice. Pe suprafaţa pielii şi între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriţi la nivelul stratului conjunct.
[subpages depth=”1″ childof=”766″ exceptme=”true”]