Glanda sebacee

Glanda sebacee este glanda acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul secretat luând naştere prin degenerescenţa groasă a celulelor care căptuşesc pereţii glandei. În regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate şi o reactivitate particulară. Funcţia acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal şi sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului şi părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloşi.

Glandele sudoripare

Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafaţa corpului şi care se deschid direct la suprafaţa epidermului prin pori şi glandele apocrine, mult mai mari, dispuse numai la nivelul axelor, în jurul mamelonului şi la perineu. Glandele ecrine elimină produsul fără a modifica structura celulelor, ce rămân intacte: sudoarea elaborată de ele e apoasă şi bogată în săruri, cu un pH acid, fără conţinut proteic sau părţi din celulele secretante. Glandele apocrine sunt merocrine: secreţia lor rezultă în parte din eliminarea unei părţi din celulele secretante. Ele intră în funcţie după pubertate, fapt ce arată endocrino-dependenţa lor. Ele se varsă în infundibulul folicular, sudoarea lor este mai viscoasă, mai bogată în proteine şi are un pH neutru, ceea ce explică infecţia lor frecventă. Glandele sudoripare secretă sudoarea, care conţine mari cantităţi de apă şi, evaporând-o reglează astfel temperatura corpului. În afară de apă sudoarea conţine produsele metabolismului azotos (ureia) şi diferite săruri.