Deoarece în cele 100 de reguli de sănătate se întâlneşte de câteva ori noţiunea de Dao, oferim aici o mică schiţă de cosmogonie taoistă.
Dao era la început totul şi totul era împreună şi avea mărimea unui singur pumn. După momentul creaţiei Dao transcendent s-a extins pe sine şi o parte a lui a devenit imanentă, parte pe care taoiştii au numit-o De şi care este adeseori tradusă prin virtute.
În desenul alăturat Dao transendent continuă să existe în mijlocul creaţiei şi în acelaşi timp să penetreze invizibil întreaga creaţie pentru a comunica cu De, expresia lui imanentă corespunzătoare circumferinţei celei mai exterioare. În timp ce Dao rămâne mereu centrat şi neclintit, De vibrează necontenit împreună cu întreaga creaţie.
Omul care trăieşte pe pământ poate alege să îşi acordeze propria vibraţie cu cea a lui De, astfel el integrându-se pe calea naturală, reprezentată de toate aspectele vieţii şi printr-o moralitate înaltă. Dacă el alege altfel sau se desprinde inconştient de ritmul lui De atunci va suferi consecinţele dizarmoniei.
Se observă din desen un palier mai apropiat de Dao, numit Cer sau Rai, acolo unde înţelepţii aflaţi pe calea cultivării vieţii şi a realizării lui Dao ajung mai devreme sau mai târziu. În acea zonă vibraţiile lui De sunt mai mici şi gradul de libertate al fiinţelor este mai mare.
Prin urmare efortul de cultivare al vieţii înseamnă armonizarea vibraţiilor vieţii cu vibraţiile lui De, iar căutarea lui Dao reprezintă un efort de ne apropia de centrul transcendent, Dao.
Lasă un răspuns