Începem astăzi o serie de articole legate de viața de zi cu zi a unui practicant.
Odată angajat la modul serios pe un astfel de drum este necesar să ne transformăm viața în sensul îmbunătățirii calității ei pentru a susține în acest fel efortul de practică. La rândul ei practica ne va modela în mod inexorabil viața.
Deși sună puțin cam pompos, transformarea vieții nu înseamnă totuși o revoluție tumultoasă a obiceiurilor noastre ci mai degrabă o revenire conștientă la valorile pe care le-am uitat și pe care le-am cunoscut cândva, poate în copilărie, de la părinții și de la bunicii noștri. Aparent inexplicabil, valorile tradiționale chinezești coincid în bună măsură cu valorile tradiționale românești și de altfel cu valorile tradiționale de pe întreg mapamondul.
Vom regăsi, poate cu nedumerire, lucruri pierdute în memoria copilăriei, cum ar fi nevoia de a ne culca devreme sau de a bea un pahar cu lapte cald înainte de a adormi. Viața competitivă a economiei de piață ne-a îndepărtat de aceste bune obiceiuri, din păcate cu prețul mult prea mare a deteriorării sănătății și a declinului vitalității noastre. Compromisul pe care l-am făcut în realitate a fost acela de a obține un avantaj pe moment în detrimentul viitorului. Oare merită să murim de tineri plini de bani și nefericiți? Sau merită să trăim ceva mai modest, dar mulțumiți și până la adânci bătrâneți? Probabil că răspunsul la această întrebare va defini și modul nostru de a practica.
Probabil că întrebarea însăși ne lămurește de ce practicanții serioși sunt mai mereu trecuți de 30 de ani. Cred că tinerii din ziua de astăzi simt doar că lumea este a lor și nu au încă idee de ce înseamnă degradarea corpului și a energiilor. Probabil că ei gândesc la fel cum gândeam și noi la vârsta lor: vom trăi 100 de ani și ne vom simți mereu ca „acum”. Din păcate suta de ani este în realitate ceva mai scurtă de zece ani, după care vârsta și excesele comportamentale încep să își spună cuvântul.
Practica sau cultivarea corpului, a energiilor și a spiritului, reprezintă o cale prin care omul continuă să se dezvolte permanent, chiar și la vârste înaintate. Noi suntem obișnuiți ca bătrânii să fie slabi și decrepiți; prin practică se poate ajunge ca bătrânii să devină în fapt mult mai puternici decât tinerii, ca vârsta de potență maximă a ființei umane să nu mai fie limitată la 28 de ani.
Chiar dacă lucrurile pe care le vom scrie în articolele următoare par prea banale trebuie înțeles că ele sunt extrem de importante pentru că reprezintă baza, fundația fără de care nu se poate construi mai departe. A nu le cunoaște dar a le respecta înseamnă talent. A le cunoaște și a nu le respecta este iresponsabilitate.
Ar trebui să memorăm regulile care guvernează viețile noastre zilnice pentru că ele ne ajută să mergem drept, să evităm capcanele și să evoluăm. Este necesar să ne concentrăm pe ceea ce este important, să utilizăm diversele metode învățate cu discreție și discriminare și să dobândim în ființele noastre multă lumină, consolare și curaj.
Oricum, este de datoria fiecăruia dintre noi să simțim dacă prin practică putem să ne dezvoltăm sau nu întregul potențial și să atingem realizarea ca ființă umană. Practica nu este, totuși, pentru oricine și unii dintre noi sunt destinați să își urmeze cursul natural al vieții, fără ca prin asta ei să fie mai puțin importanți sau mai puțin prețioși. Cei care simt că practica este calea de urmat, nu trebuie să fie mulțumiți niciodată să realizeze același lucru în fiecare zi. La anumite intervale, în funcție de Timp, Loc și Circumstanțe, trebuie să ne utilizăm înțelepciunea, creierul, ochii, urechile, brațele și picioarele funcție de necesități, cerințe și circumstanțe pentru a depăși cu succes încercările fiecărei zile.
Lasă un răspuns