Un maestru sufit, Idries Shah, comentează foarte la obiect fenomenul școlilor spirituale din occident și „calitatea” celor mai mulți guru… Interviul este publicat pe situl The Sufi Tradition și redăm mai jos traducerea câtorva pasaje relevante:

Despre falșii guru

EH: Nu putem scăpa de senzația că mulți din cei ce se numesc guru nu încearcă de fapt să servească interesele discipolilor lor.
IS: Unii sunt simpli impostori și nu încearcă să ascundă asta de mine. Ei cred ca și eu sunt asemenea lor și atunci când ne întâlnim pornesc cele mai tulburătoare conversații. Ceea ce vor să știe este cum obțin banii, cum controlez oamenii, și așa mai departe.
EH: Vor sa schimbe secrete.
IS: Asta e puțin cam mult spus. Dar ei se simt în siguranță atunci când au mulți simpatizanți. În realitate își dau seama că e ceva greșit în ceea ce fac și se simt mai bine când discută cu altcineva care face același lucru ca și ei. Le spun întotdeauna că ar fi mult mai bine pentru ei dacă ar renunța la rolul de guru în mintea lor și și-ar da seama că îndeplinesc un serviciu social perfect (n.t. referire la faptul că în realitate ei au nevoie de discipoli și discipolii au de asemenea nevoie de ei, menționat anterior în interviu).

Mulți dintre acești guru pun problema cu „noi și ei” în ceea ce privește orientalii și occidentalii. Mulți guru din India se opresc mai întâi în California și atitudinea lor generală este „să îi curățăm de bani pe occidentali – ei ne-au colonizat, acum să le luăm și noi banii”. Am auzit astfel de lucruri de la persoane care aveau o reputație impecabilă la ei acasă.

Eu neg că aceasta ar fi o activitate spirituală. Mai degrabă le spun „Frate, tu ești în branșa răzbunării și asta este un alt fel de afacere decât a mea.”

Despre selectarea studenților

IS: Să presupunem că avem un grup de 20 de persoane care a ajuns la stadiul în care nu mai așteaptă miracole, stimulare și atenție.  Îi așezăm într-o cameră și le dăm 20 – 30 de anecdote sufite, întrebându-i ce văd în respectivele anecdote, ce le place și ce nu le place. Anecdotele operează pentru sortarea persoanelor din grup. Ele îi evidențiază atât pe cei inteligenți care au nevoie de psihoterapie și care au venit numai pentru a ne desființa cât și pe cei care au venit numai din nevoia de a fanatiza pe cineva.

În cercurile sufite responsabile nimeni nu încearcă să relaționeze nici cu băgăreții nici cu fanaticii și aceștia sunt în mod politicos eliminați din grup.

(Nu este vorba ca nu sunt un sol fertil) ci ei au nevoie să facă altceva mai întâi. Și acest altceva este oferit din abundență în altă parte. … Nu există nici un motiv ca să ne plictisim cu ei.

Despre fenomenele paranormale

IS: Un alt lucru pe care îl regăsim constant în metafizică, cei care au potențial să înțeleagă și să dezvolte capacități paranormale sunt mai degrabă printre cei care nu sunt interesați de acest subiect.

Fiind dezinteresat te poți apropia mai mult de fenomenele paranormale, cu mai multă luciditate și calm. Sufiții spun: „Vei fi capabil să exerciți capacități paranormale atunci când va ateriza un porumbel sălbatic pe mâna ta întinsă” Alt motiv pentru care cei fascinați de paranormal ar trebui să fie ultimii care îl studiază este acela că ei sunt interesați din motive greșite. Ar putea fi vorba de compensare. Ei nu sunt echipați pentru studiul paranormalului. Ei sunt echipați pentru altceva: frică, lăcomie, ură…
EH: Adesea ei au o exasperare să dovedească dacă fenomenele paranormale sunt adevărate sau false.
IS: Da, este vorba de ceea ce eu numesc eroism. Dar nu este profesionalism și acesta este absolut necesar în studiul și utilizarea paranormalului.


Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *