Kung Fu este o transcriere mai cunoscută a termenului chinezesc gong fu, care înseamnă abilitate, un rezultat obținut în urma unei practici. Este de remarcat faptul că se poate obține gong fu în orice artă, nu numai în artele marțiale așa cum suntem tentați să credem. Un maestru de pictură poate să obțină gong fu pentru a picta de exemplu tigri, iar un maestru de ceai poate avea kung fu în a prepara și servi ceaiul. Măiestria este apreciată prin acest termen și un deținător al măiestriei respective este denumit, în China, prin termenul shi fu sau simplu spus, maestru.
Denumirea generică a practicii noastre este cea de qi gong (care se mai scrie qigong, iar unii mai scriu in mod eronat „gi gong” sau „chi gong”). Pentru a delimita practicile qi gong între ele s-au stabilit nenumărate sisteme de clasificare, cum ar fi qi gong-ul budist sau taoist, qi gong-ul tare sau moale, qi gong-ul extern sau intern.
Vizionați aici un interviu despre qi gong și o demonstrație de gong fu în qi gong.
Indiferent de stil, dacă practica este efectuată corect și maestrul se ocupă de discipol, rezultatele nu întârzie să apară și, funcție de destin, de perseverență și de bunăvoința cerului, discipolul poate ajunge să realizeze scopul final al practicii pe care o urmează.
În China practicile qi gong au evoluat de-a lungul timpului în diverse forme, cele cunoscute astăzi fiind cele care au supraviețuit și prosperat prin prisma reușitei sociale a clanurilor (familiilor, sectelor) care le-au promovat. Putem aminti despre diverse stiluri de practici interne (nei gong) precum tai chi (taiji), yi jin jing, mo pai, sau practici externe, unele transformate în sisteme de luptă (wu shu, tuina). Este interesant de precizat aici că deși poporul chinez este cel mai numeros în lume la ora actuală, el este în fapt compus dintr-o populație care nu poartă mai mult de vreo 100 de nume de familie. Acest lucru poate spune mult despre evoluția socială în China în ultimii 5000 de ani.
Iarăși este interesant faptul că arta qi gong și artele marțiale în sine au fost adoptate în China odată cu venirea budismului și a practicilor yoga din India, peste fondul unui șamanism local preexistent, provenite toate, prin căi necunoscute, din tradiția egipteană străveche, reprezentată de arta lui Hermes Trismegistos.
Chiar și în ziua de astăzi maeștrii realizați ai unor școli cu tradiție din China care promovează practica qi gong susțin că toate practicile cunoscute în lume au o rădăcină unică și că întreaga omenire are un străbun comun, unic. Acesta, ca ființă spirituală, încă are un rol foarte important în relație cu fiecare dintre noi și cu omenirea în ansamblu. Astfel, oricât de neobișnuit sau superficial ar părea, noi suntem cu toții frați, indiferent de rasă, culoare, limbă sau obârșie pe acest pământ.
Cum se obține gong fu în qi gong? Acesta se cultivă prin exerciții, meditație și dietă corecte. Dar mai înainte de toate trebuie cultivată viața și sănătatea. De aceea primul pas este de a ne asigura că suntem și rămânem sănătoși.
[box type=”note_box” style=”box_pink”]Citiți cele 100 de reguli de sănătate chinezești și budiste traduse de noi în limba română sau în limba engleză.[/box]
Lasă un răspuns