Reamintirea

Ființele umane în general încă suferă din lipsa unui simț al moderației atât în opțiuni cât și în comportamentul lor. Ele se îmbuibă cu mâncare sau, din contră, mănâncă prea puțin. Fie muncesc prea mult fie nu mișcă un deget și devin complet imobile. Și același lucru este valabil pentru somn, recreere, gândire, sentimente.

Cei mai mulți oameni cred numai în valoarea materială a lumii fizice. Aceasta este bine. Acest lucru este foarte important. Doar că dimensiunea psihică și cea a eticii interioare sunt foarte strâns legate de lumea materială.

În știința inițiatică se cunosc trei lumi: lumea divină – pe nivelul ideilor (spiritului), lumea psihică – pe nivelul emoțiilor și a sufletului și lumea fizică a formelor și a materialismului (corpul). Lumea materială este legată de cea psihică care la rândul ei este legată de cea divină.

Totul este conectat și relaționat cu orice altceva. Domeniul psihic este guvernat de legi imuabile, indestructibile. Atunci când omul atinge un stadiu în care se poate înălța deasupra primelor două niveluri, cu tot cu natura sa fizică cât și cu cea mai subtilă a gândurilor și sentimentelor, el este atât de pur și într-o armonie atât de perfectă cu Spiritul încât ajunge să dispună de o putere atât de incredibilă încât până și natura ajunge să i se supună. Astfel de ființe au existat dintotdeauna. Ele există și astăzi și vor continua să existe, însă ele sunt extrem de rare.

Dacă un om este pur și radiază Lumină orice ar face va avea întotdeauna dreptate. Fiind lumină pură, iubire pură, inteligență pură chiar și dacă lovește pe cineva în loc ca acela sa fie ucis, lovitura salvează ceva din el, pentru că orice se află în acel om și tot ceea ce emană din el este de natură divină.

Animalele se hrănesc, vânează, se luptă, se împerechează și își păzesc puii. O mare mulțime de oameni nu face decât tot același lucru. Ei nu cunosc faptul că au fost trimiși pe acest pământ cu o misiune, aceea de a manifesta gloria și de a aduce la completa înflorire tot ceea ce este subtil și divin în propria lor natură. Aceasta este misiunea pe care au uitat-o. Ei mănâncă, beau, se înrădăcinează în lume și nu au nici o intenție de a se detașa de aceasta. Uitarea lor și supra-indulgența de sine pun în mișcare roți invizibile care angrenează la rândul lor altele și altele încât într-o bună zi te minunezi de ce trebuie să tot treci prin acest ciclu de naștere, îmbătrânire, boală și moarte.