Chinezii sunt un popor destul de sănătos și fără prea mulți obezi (obezii au apărut și la ei, în marile orașe, odată cu lanțurile de fast-food). Cine călătorește în China și mănâncă la restaurantele cu meniu tradițional va observa cu ușurință că mai toate felurile de mâncare plutesc efectiv în uleiuri – e drept totuși că se practică foarte mult fierberea și nu prăjirea alimentelor.
La o astfel de dietă ne-am aștepta la probleme mari de sănătate și la obezitate în masă însă lucrurile nu se petrec chiar așa. Răspunsul trebuie căutat în alte obiceiuri alimentare și nu este de fapt prea greu de găsit. Toți chinezii beau ceai, iar majoritatea bea ceai verde.
Noi în Europa suntem obișnuiți cu ceaiurile tradiționale, din plante, sau cu ceaiurile de la pliculețe pe care le cumpărăm din magazine. În realitate nici unele nici altele nu reprezintă adevăratul ceai și iată de ce:
- ceaiurile din plante se numesc, de fapt, infuzii de plante pentru că nu au nimic de a face cu planta numită ceai
- ceaiurile din plicuri sunt foarte mult procesate și conțin, după unele zvonuri, mai mult cozile de la frunzele de ceai decât frunzele în sine. Industria trebuie să obțină profit
- adevăratele ceaiuri vin sub formă de frunză, mai mult sau mai puțin prelucrată, dar odată infuzate în apă fierbinte frunzele își recapătă forma originală
Este interesant faptul că în ultima vreme au început să apară și la noi ceaiurile sub formă de frunză, chiar și companiile europene care industrializează ceaiul au scos sortimente premium sub formă de frunze. Desigur, cel mai bun ceai se obține de la origine, și anume din China. Iar acum, cu ajutorul Companiei Ceaiului, avem și la noi o sursă de calitate.
Revenind la calitățile terapeutice ale ceaiului trebuie neapărat să amintim despre antioxidanți. Frunza de ceai, în momentul recoltării, conține foarte mulți antioxidanți. Prin urmare, cu cât gradul de prelucrare este mai mic, cu atât concentrația de antioxidanți rămâne mai ridicată.
De ce sunt importanți antioxidanții? Ei sunt necesari pentru anihilarea radicalilor liberi care circulă prin corp și care sunt oxidanți. Acești radicali liberi au neplăcuta proprietate de a fi mai oxidanți decât oxigenul, înlocuindu-l pe acesta din urmă în reacțiile care au loc la nivelul celulei. Rezultatul direct este îmbolnăvirea imediată și chiar moartea celulei. Cum corpul nostru depinde de statistica sănătății celulelor, cu cât sunt mai multe astfel de reacții nesănătoase, cu atât mai repede corpul se îmbolnăvește și îmbătrânește.
Cât de bune sunt ceaiurile chinezești la capitolul antioxidanți? Iată mai jos cum se obțin diversele tipuri de ceai chinezesc:
- ceaiul verde – este cel mai puțin prelucrat, în fapt doar se usucă, fie cu ajutorul unor oale electrice fie direct prin expunere la soare. Acest sortiment conține cea mai mare concentrație de antioxidanți. Chiar și pentru aceeași tufă de ceai, frunzele culese primăvara, tinere, sunt mult mai active decât cele culese mai târziu. De aceea un ceai verde din frunze tinere este mult mai scump decât unul mai matur.
- ceaiul semifermentat (sau wulong, oolong) este un ceai „galben” care a trecut un scurt timp printr-un proces de fermentare. Culoarea infuziei este galben deschis și cantitatea de antioxidanți este ceva mai mică. Ca o notă, dacă ceaiul verde este lăsat prea mult timp în apa fierbinte, apa își va schimba culoarea din verde în galbenă – practic se distruge clorofila, iar nivelul de antioxidanți scade la un nivel asemănător cu cel al ceaiurilor semifermentate
- ceaiul semifermentat un timp mai îndelungat este numit în mod obișnuit ceai „roșu” deoarece culoarea infuziei se schimbă în roșu rubiniu. Aceste ceaiuri sunt prelucrate și prin adăugare de miere de albine și de alte ingrediente pentru îmbunătățirea gustului. Normal, nivelul de antioxidanți este și mai mic decât în cazul ceaiurilor galbene.
- ceaiul complet fermentat – cunoscut drept ceai „negru”, are avantajul că poate fi păstrat un timp mai îndelungat, eliberează mai multă „căldură” și de aceea se consumă preponderent în anotimpurile reci, însă are cel mai redus nivel de antioxidanți – cu toate acestea semnificativ mai mare decât la „ceaiurile” din plicuri.
Lista de mai sus nu este exhaustivă însă vă poate oferi o idee despre cum se obțin diversele tipuri de ceai chinezesc. În plus, deși în acest articol vorbim numai despre antioxidanții din ceai, vă invităm să citiți și despre alte efecte terapeutice ale ceaiului chinezesc pe blogul Chadao.
Experiment
Iată mai jos un experiment făcut cu ceai verde pentru a demonstra puterea sa de antioxidare.
Avem nevoie de:
- trei pahare din sticlă curate
- apă fiartă, fierbinte, în cantitate suficientă
- niște orez alb
- ceai verde
- o sticluță de tinctură de iod
Vom folosi tinctura de iod pe post de agent de oxidare pentru că este un oxidant puternic și are avantajul că poate colora apa și orezul, permițând observarea modului în care oxidantul le penetrează.
Într-un pahar punem o cantitate de orez și apă fierbinte până umplem paharul. În acest fel urmărim să replicăm compoziția corpului omenesc, care are 70% apă. Evident orezul se va îmbiba cu apa fierbinte în scurt timp. În acest pahar turnăm o cantitate mică de tinctură de iod. Vom observa că apa se colorează imediat și că după câteva minute și boabele de orez devin întunecate, pe măsură ce iodul pătrunde în interiorul lor.
Separat preparăm un pahar de ceai verde, în filmul de mai jos am folosit ceai de tipul Long Jing cumpărat din zona Hangzhou.
Apoi vom vărsa jumătate din apa aflată în paharul cu orez în al treilea pahar care încă este gol. În acest moment suntem pregătiți de experiment.
Turnăm în acest al treilea pahar apă fiartă – vom observa că deși diluăm soluția cam la jumătate din concentrație, culoarea lichidului nu se modifică perceptibil.
În paharul cu orez vom turna o cantitate egală de ceai verde, preparat anterior. Se va observa că agenții de antioxidare încep să neutralizeze iodul și că la început apa iar apoi și orezul se decolorează, redevenind albe.
Comparând cele două pahare putem înțelege diferența dintre a bea apă pură și a bea ceai verde și de ce chinezii au o sănătate de invidiat.
Folosind mereu apă din același fierbător și repetând în mod precis pașii de mai sus ne putem asigura că nu se folosește nici un truc prin introducerea vreunei substanțe care să denatureze veridicitatea rezultatului.
Mai mult, dacă sunteți pasionați de ceai vă invităm să refaceți experimentul și, mai mult, să experimentați cu diverse tipuri de ceai pentru a confirma sau infirma supoziția că prin prelucrare cantitatea de antioxidanți se reduce. Așteptăm fotografii, comentarii sau concluzii de la experimentele voastre.
Scuzați încruntăturile – era foarte multă lumină, fotofobia…
Lasă un răspuns