Chinezii sunt un popor destul de sănătos și fără prea mulți obezi (obezii au apărut și la ei, în marile orașe, odată cu lanțurile de fast-food). Cine călătorește în China și mănâncă la restaurantele cu meniu tradițional va observa cu ușurință că mai toate felurile de mâncare plutesc efectiv în uleiuri – e drept totuși că se practică foarte mult fierberea și nu prăjirea alimentelor.
La o astfel de dietă ne-am aștepta la probleme mari de sănătate și la obezitate în masă însă lucrurile nu se petrec chiar așa. Răspunsul trebuie căutat în alte obiceiuri alimentare și nu este de fapt prea greu de găsit. Toți chinezii beau ceai, iar majoritatea bea ceai verde.
Noi în Europa suntem obișnuiți cu ceaiurile tradiționale, din plante, sau cu ceaiurile de la pliculețe pe care le cumpărăm din magazine. În realitate nici unele nici altele nu reprezintă adevăratul ceai și iată de ce:
- ceaiurile din plante se numesc, de fapt, infuzii de plante pentru că nu au nimic de a face cu planta numită ceai
- ceaiurile din plicuri sunt foarte mult procesate și conțin, după unele zvonuri, mai mult cozile de la frunzele de ceai decât frunzele în sine. Industria trebuie să obțină profit
- adevăratele ceaiuri vin sub formă de frunză, mai mult sau mai puțin prelucrată, dar odată infuzate în apă fierbinte frunzele își recapătă forma originală
Este interesant faptul că în ultima vreme au început să apară și la noi ceaiurile sub formă de frunză, chiar și companiile europene care industrializează ceaiul au scos sortimente premium sub formă de frunze. Desigur, cel mai bun ceai se obține de la origine, și anume din China. Iar acum, cu ajutorul Companiei Ceaiului, avem și la noi o sursă de calitate.
Revenind la calitățile terapeutice ale ceaiului trebuie neapărat să amintim despre antioxidanți. Frunza de ceai, în momentul recoltării, conține foarte mulți antioxidanți. Prin urmare, cu cât gradul de prelucrare este mai mic, cu atât concentrația de antioxidanți rămâne mai ridicată.
De ce sunt importanți antioxidanții? Ei sunt necesari pentru anihilarea radicalilor liberi care circulă prin corp și care sunt oxidanți. Acești radicali liberi au neplăcuta proprietate de a fi mai oxidanți decât oxigenul, înlocuindu-l pe acesta din urmă în reacțiile care au loc la nivelul celulei. Rezultatul direct este îmbolnăvirea imediată și chiar moartea celulei. Cum corpul nostru depinde de statistica sănătății celulelor, cu cât sunt mai multe astfel de reacții nesănătoase, cu atât mai repede corpul se îmbolnăvește și îmbătrânește.
Cât de bune sunt ceaiurile chinezești la capitolul antioxidanți? Iată mai jos cum se obțin diversele tipuri de ceai chinezesc:
- ceaiul verde – este cel mai puțin prelucrat, în fapt doar se usucă, fie cu ajutorul unor oale electrice fie direct prin expunere la soare. Acest sortiment conține cea mai mare concentrație de antioxidanți. Chiar și pentru aceeași tufă de ceai, frunzele culese primăvara, tinere, sunt mult mai active decât cele culese mai târziu. De aceea un ceai verde din frunze tinere este mult mai scump decât unul mai matur.
- ceaiul semifermentat (sau wulong, oolong) este un ceai „galben” care a trecut un scurt timp printr-un proces de fermentare. Culoarea infuziei este galben deschis și cantitatea de antioxidanți este ceva mai mică. Ca o notă, dacă ceaiul verde este lăsat prea mult timp în apa fierbinte, apa își va schimba culoarea din verde în galbenă – practic se distruge clorofila, iar nivelul de antioxidanți scade la un nivel asemănător cu cel al ceaiurilor semifermentate
- ceaiul semifermentat un timp mai îndelungat este numit în mod obișnuit ceai „roșu” deoarece culoarea infuziei se schimbă în roșu rubiniu. Aceste ceaiuri sunt prelucrate și prin adăugare de miere de albine și de alte ingrediente pentru îmbunătățirea gustului. Normal, nivelul de antioxidanți este și mai mic decât în cazul ceaiurilor galbene.
- ceaiul complet fermentat – cunoscut drept ceai „negru”, are avantajul că poate fi păstrat un timp mai îndelungat, eliberează mai multă „căldură” și de aceea se consumă preponderent în anotimpurile reci, însă are cel mai redus nivel de antioxidanți – cu toate acestea semnificativ mai mare decât la „ceaiurile” din plicuri.
Lista de mai sus nu este exhaustivă însă vă poate oferi o idee despre cum se obțin diversele tipuri de ceai chinezesc. În plus, deși în acest articol vorbim numai despre antioxidanții din ceai, vă invităm să citiți și despre alte efecte terapeutice ale ceaiului chinezesc pe blogul Chadao.
Experiment
Iată mai jos un experiment făcut cu ceai verde pentru a demonstra puterea sa de antioxidare.
Avem nevoie de:
- trei pahare din sticlă curate
- apă fiartă, fierbinte, în cantitate suficientă
- niște orez alb
- ceai verde
- o sticluță de tinctură de iod
Vom folosi tinctura de iod pe post de agent de oxidare pentru că este un oxidant puternic și are avantajul că poate colora apa și orezul, permițând observarea modului în care oxidantul le penetrează.
Într-un pahar punem o cantitate de orez și apă fierbinte până umplem paharul. În acest fel urmărim să replicăm compoziția corpului omenesc, care are 70% apă. Evident orezul se va îmbiba cu apa fierbinte în scurt timp. În acest pahar turnăm o cantitate mică de tinctură de iod. Vom observa că apa se colorează imediat și că după câteva minute și boabele de orez devin întunecate, pe măsură ce iodul pătrunde în interiorul lor.
Separat preparăm un pahar de ceai verde, în filmul de mai jos am folosit ceai de tipul Long Jing cumpărat din zona Hangzhou.
Apoi vom vărsa jumătate din apa aflată în paharul cu orez în al treilea pahar care încă este gol. În acest moment suntem pregătiți de experiment.
Turnăm în acest al treilea pahar apă fiartă – vom observa că deși diluăm soluția cam la jumătate din concentrație, culoarea lichidului nu se modifică perceptibil.
În paharul cu orez vom turna o cantitate egală de ceai verde, preparat anterior. Se va observa că agenții de antioxidare încep să neutralizeze iodul și că la început apa iar apoi și orezul se decolorează, redevenind albe.
Comparând cele două pahare putem înțelege diferența dintre a bea apă pură și a bea ceai verde și de ce chinezii au o sănătate de invidiat.
Folosind mereu apă din același fierbător și repetând în mod precis pașii de mai sus ne putem asigura că nu se folosește nici un truc prin introducerea vreunei substanțe care să denatureze veridicitatea rezultatului.
Mai mult, dacă sunteți pasionați de ceai vă invităm să refaceți experimentul și, mai mult, să experimentați cu diverse tipuri de ceai pentru a confirma sau infirma supoziția că prin prelucrare cantitatea de antioxidanți se reduce. Așteptăm fotografii, comentarii sau concluzii de la experimentele voastre.
Scuzați încruntăturile – era foarte multă lumină, fotofobia…
Întrebare.
În afară de tinctura de iod ce alte substanțe oxidante mai sunt, cu care am putea experimenta?
Experimentul făcut de mine arată la fel. Poate cineva cu cunoștințe mai adecvate de chimie / chimia alimentelor să aducă ceva lămuriri suplimentare.
Nu am idee. Dar un prieten a vorbit cu un farmacist despre asta si farmacistul parea ca se pricepe… M-am mai gandit ca poate si orezul are ceva de spus in ecuatia chimica de acolo. Fara orez oare cum ar fi?
Păi fără orez nu ar fi nimic, deoarece reacția iodului cu amidonul din orez dă lichidul acela negru. Pe mine m-ar interesa dacă decolorarea s-ar produce și cu alți antioxidanți. Și roșia este un antioxidant dar evident lichidul s-ar înroși iar efectul în sine nu ar mai fi evidențiat. Sunt curios ce ar spune de acest lucru dl- Mencinicopschi.
Adevărat sau nu experimentul acesta, un lucru este cert, constatat … pe mine, cobai.
Am consumat ceai verde mai întâi de la pliculețe, căutând să urc treptele ceaiului de calitate pqnă ce am ajuns azi să recunosc un ceai bun de unul îndoielnic. Astfel că după o jumătate de an am revenit la greutatea mea normală pe care mi-o tot fluturau medicii, spunându-mi că am prea multa grăsime (aveam 88 si acum am 74-75) În tot acest timp nu am schimbat ceva în alimentație mqncând mai puțin și nici nu am rupt fiarele vreunei săli de fitnes.
O altă constatare a fost atunci când am mers la vreun ospăț mai copios și când am mqncat peste măsură. 2-3 căni de ceai verde mă aduceau peste jumătate de oră la buna dispoziție. Dupa câteva frigărui zdravene, un Macha mă remonta imediat. Efectele le-am experimentat pe mine.
Curele de slăbire sunt „abureli” de stors bani de la creduli. Cine vrea să slăbească, un regim cu ceai verde este adevăratul remediu.
Trebuie însă perseverență. Din două căni nimeni nu dă jos două kile. Ceremonia ceaiului la chinezi sau japonezi nu sunt „obiceiuri” ci obiceiuri sănătoase. Vreti să încercați? După masă, serviți un ceai verde fără zahăr, făcut ca la carte. Are două însușiri miraculoase. Antioxidanții care ajută organismul să lupte cu toxinele dăunătoare pe care tot el le drenează spre … afară. A doua, ajută ca grăsimile să nu se solidifice cum fac după un pahar cu vin sau bere rece ci le fluidifică nedepunându-le pe pereții „conductelor” prin care trec. (Experiment. Se pune în două vase câte o linguriță cu ulei de palmier, cald. Este fluid în ambele. În unul din ele se toarnă ceai și chiar apă fierbinte cum e ceaiul pe care-l sorbim iar în celălalt vin sau bere rece de care obișnuim să bem la masă. Efectul: cel din vasul rece se solidifică instantaneu (așa se întâmplă și în stomac. Celălalt rămâne lichid ba mai mult se ridică deasupra și pierde contactul cu pereții vasului deci… nu se mai depune ci este drenat.
Excelent. Chinezii au chiar si mancaruri in care folosesc mult ceai verde. Un prieten este fanul unei mancari de porc (partea aceea cu multa slanina care tremura in farfurie) dar care este gatit pe pat de ceai verde. Mananca cantitati enorme si nu fac indigestie si nici nu se ingrasa.
Seara dupa ora 17 nu prea se recomanda bautul de ceai verde, unele persoane nu pot adormi atunci cand ar trebui. Insa se beau cu succes, la fiecare masa si chiar si la inceputul mesei, cani de apa fierbinte, la fel ca la ceai. Se pare ca apa fierbinte bauta in cantitati mici la inceputul mesei demareaza activitatea digestiva.
E interesanta ideea sa verificam cu alti antioxidanti. Voi mai experimenta cu ce imi pica in mana.
Funcționează și cu antioxidanții din LifePak http://youtu.be/0fTx8N-vFwk
Interesant, nu trebuie pierduta ocazia: http://curierul-iasi.ro/incep-targul-mestesugarilor-si-targul-de-ceramica-traditionala-cucuteni-5000-3835
Am citit cu interes acest articol cat si comentariile! Si eu pot declara ca ceaiul verde are calitati indiscutabile asupra organismului! Beau de doi ani ceai verde si mai bine de jumatate de an beau zilnic la orice masa ceai verde neindulcit(uneori il inlocuiesc cu oolong sau pu-er).Am renuntat la orice bautura cu alcool in timpul mesei si intr’adevar functioneaza ceea ce se spune despre proprietatile curative ale ceaiului verde.Am o intrebare referitoare la sortimentele de ceai care se gasesc pe piata din Romania!In afara de Compania ceaiului cum putem sa ne dam seama de calitatea ceaiurilor provenind de la alte firme? Nu totdeauna pot comanda sortimente de la ei si iau de la alte firme care au certificate bio sau ecologice si care le gasesc bune! Si care se dovedesc a avea efect asupra sanatatii!
In primul rand ceaiul verde este bun daca va place, gustul este primul instrument de verificare a calitatii. Apoi e bine de stiut ca ceaiul verde cules tanar (adica frunze mici) e mai bun decat cel cules mai tarziu. In al treilea rand trebuie sa va informati asupra anului in care a fost cules, anume e bine sa refuzati sa cumparati ceai verde cules in anul anterior sau mai vechi! Daca sursa este serioasa veti primi toate aceste informatii: anul productiei, plantatia, perioada culegerii (primavara, vara, toamna)
Multumesc pentru raspuns! Ma intereseaza calitatea ceaiului verde pe care il consum,cu atat mai mult cu cat il privesc din punct de vedere curativ nu numai ca o bautura calda! Am intrebat la firma de la care cumpar de obicei(e vorba de Sonnentor)despre anul de productie,plantatie si perioada culesului.Astept sa vad ce informatii dau si apoi o sa va scriu! As vrea mai multe informatiii legate de oolong si pu-er,daca puteti sa ma clarificati.multumesc anticipat!
Sunt multe sortimente de oolong, cele mai apreciate, cu provenienta din China, sunt produse in provincia FuJian, in zona AnXi. Locul se afla langa stramtoarea Taiwan-ului si de aceea in Taiwan se produc celelalte sortimente de oolong de calitate. Alte zone sau tari nu produc ceaiuri de top din aceasta categorie. Puteti cauta Anxi Tie Guan Yin, sau Taiwan Oolong pe la furnizori, trebuie insa sa testati pretul si calitatea pana gasiti surse bune (compania ceaiului are cateva sortimente pe care le recomandam si noi ca fiind excelente).
Din cate am auzit, ceaiurile puerh sunt de cateva feluri: sheng puerh, shou puerh si puerh matur. Aceste ceaiuri au proprietatea ca pe masura ce se invechesc devin mai bune (si costa mai mult). Puteti cumpara turte si le puteti pastra pentru marirea valorii cu 20-30% pe an. Personal prefer sheng puerh (s-ar traduce prin puerh tanar) pentru ca este mai energizant si mareste circulatia energetica si cea a sangelui in corp
Am vorbit cu cei de la Sonnentor si au zis ca-mi trimit informatii cat de repede posibil! In ce priveste ceaiurile lor verzi si oolong sunt din China. Iar sortimentul lor de oolong e „China Fine Oolong Wangjia” din regiuna Fujian. M-am interesat saptamana trecuta si mi-au raspuns promt! Astept raspunsul lor deoarece le trebuie codul de bare de pe eticheta si data de expirare pentru a-mi spune provenienta,data de recoltare! Ei spun ca se aprovizioneaza de la fermieri locali din China si India(pentru Darjeeling si Assam). Au si certicat bio european si din Romania!
Am o nedumerire in legatura cu procentul de cofeina din ceaiurile oolong si pu’er. In cartile pe care le am si in unele articole de pe net ceaiul oolong cat si pu’er(intr-o oarecare masura) se spune ca contine un procent redus de cofeina(de la 15% pana la 40%maxim).Totusi in alte articole se spune ca pu’er are un procentaj mai ridicat de cofeina asemanator cu unele ceaiuri negre(rosii).Putine companii ce comercializeaza ceai(chiar si din strainatate) afiseaza acest procentaj de cofeina! In alta parte(pe un site taiwanez)era un tabel in care toate ceaiurile(verzi,oolong si rosii) aveau acelasi grad de cofeina!Ce stiti despre aceasta problema?
Atunci când discutăm despre ceaiuri probabil ca ar trebui să folosim termenul de teină în loc de cel de cofeină… deși sunt de fapt una și aceeași substanță.
Teina provine chiar din plantă (de aceea caprele evită să mănânce frunzele de ceai) și presupun că cel mai mare conținut de teină va fi regăsit în ceaiul verde. Orice altă prelucrare ulterioară a ceaiului poate cel mult să conserve și în nici un caz să amplifice concentrația de teină.
Singura explicație posibilă pentru care anumite ceaiuri conțin mai multă teină decât altele este aceea că plantația din care se culege ceaiul pentru prelucrare produce mai multă teină în frunze. Până la urmă acest aspect depinde de producător și nu de forma de prelucrare a ceaiului.
Celor sensibili la cofeină/teină nu li se recomandă consumul de ceai (chinezesc) după ora 17:00. De aici și obiceiul englezesc cu ceaiul de la ora 5.
Am văzut recent la o prietenă din Japonia, o fotografie cu copilul persoanei la o masă dintr-un restaurant japonez. Masa era lipită de perete și din perete apărea un robinet, deasupra unui mic loc de scurgere. Nedumerit am întrebat dacă fata se afla cumva în bucătărie și mi-a răspuns că nu, este într-o sala de servit masa, masă ce este prevăzută cu un robinet de apă fierbinte necesară pentru făcut ceai (verde). Japonezii obișnuiesc ca masa să o încheie cu o ceașca cu ceai verde.pe care și-l prepară singuri. Interesant și sănătos în același timp.
P.S. Am citit un comentariu mai sus în care scria de chinezi că folosesc la unele mâncări, frunzele de ceai verde. Am gustat și eu o frunză ce s-a refăcut după o infuzie și a devenit cam la fel cu m era înainte de uscare. Are un gust excelent. Problema este de unde se poate procura frunze proaspete, personal tot caut de ceva timp o plantă de ceai verde sau semințe dar nu găsesc.
Ceaiul nu poate creste la noi pentru ca nu e suficient de cald si umed… Iar chinezii folosesc tot frunze uscate si la gatit, prin urmare orice ceai verde bun – ma refer la cel original nu la tocaturile din occident – poate fi folosit cu succes la gatit