Viata ne-a pus in urmatoarea situatie: cativa pacienti care sufereau de cancer in stadii terminale au incercat tratamentul naturist al scolii noastre dar fara sa ajunga la rezultatul scontat. Nu a fost un numar mare, doar trei, cu toate acestea chiar si pentru un nespecialist ca mine (nu sunt doctor) pot deja sa vad un model in ceea ce s-a petrecut.
Problema comporta multe aspecte delicate si anume:
1. Bolnavii in stadii terminale ar face orice, ar incerca orice tratament ca sa scape sau macar sa isi prelungeasca un timp viata. Din punctul lor de vedere raportul dintre importanta vietii si aspectul financiar nu mai conteaza, banii nu valoreaza nimic in fata mortii iminente. Din pacate aici apare prima ruptura dintre ei si restul familiei care este pusa sa le supravietuiasca mai devreme sau mai tarziu… Cat de mult vrei sa respecti dorinta si / sau decizia unui muribund? Daca afli ca nu mai are nici o sansa ai mai incerca tratamentul la cererea lui expresa? Iata o intrebare fundamentala atat pentru familie cat si pentru medicul care crede ca ar putea avea o solutie
2. Din pacate cultura noastra a decazut prea mult intr-o cultura a banului. Mai ales cei care au fonduri suficiente ajung sa creada ca banul poate cumpara orice. Ceea ce trebuie sa sacrifici pentru bani pare minor, fie ea iubire, pace sau seninatate – doar niste iluzii bune de adormit saracii, de controlat mojicii. Si atunci esti pus in fata mortii iminente, ba ti se mai da si timp sa reflectezi, de cele mai multe ori in suferinta… Oare ce contradictii traiesc acesti oameni in respectivele momente, de final, ale vietii lor?
3. De obicei bolnavii de cancer aflati in stadii terminale parcurg lungul drum al medicinei alopate inainte sa inceapa sa „incerce orice”. Atunci cand medicina alopata ridica din umeri ca nu mai are ce face incepe disperarea de a cauta orice solutie in fata destinului final. Spital dupa spital ei au fost tratati cu cele mai performante metode occidentale, cu banul jos, fara nici o garantie. Cine da garantie in medicina? Stiati ca garantia pentru tratamentele medicale este ILEGALA si asta nu numai in Romania? Prin urmare nu se pune problema de moralitate si nici macar de bunavointa. Daca dai garantie pentru un act medical comiti o ILEGALITATE! Stiati cat de cinici sunt cei care fac tratamente oncologice in occident? Sa presupunem ca mergi la chimioterapie pentru ca ai tumori in ficat. Ti se face scanare cu computer tomograf, se masoara tumorile. Dupa chimioterapie ele nu mai apar sau s-au redus foarte mult la o scanare noua. Cazul este clasat la categoria SUCCES si este prezentat ca atare noilor bolnavi, veniti la randul lor cu tumori. Intre timp bolnavul initial sufera o recidiva (nu e vina medicilor, doar ghinion), face metastaze pe pancreas, pe coloana, pe unde mai apar slabiciuni prin corp. Se merge la alt tratament, se taie un organ, se taie altul, se iradiaza si se usuca tesuturi, totul in numele eliminarii tumorilor care nu sunt recunoscute drept simple efecte in timp ce cauza cancerului este complet ignorata (si cel mai probabil deloc inteleasa).
4. Apar fel de fel de vindecatori. Unul vinde venin de scorpion albastru. Altul face pase magnetice. Altcineva aduce ierburi de la samanii din Mexic sau din Amazon. Unii incearca terapiile chinezesti! Cei mai multi mixeaza aceste tratamente. Unii vindecatori spun sa nu se faca alte tratamente in paralel, altii spun ca daca vezi ca iti fac bine atunci le poti continua. Unii spun ca din cauza celorlalti leacurile lor nu mai functioneaza cum ar trebui. Ce au toti acestia in comun? Toti incaseaza banii in avans. Iar cei care nu o fac risca sa ramana cu o cheltuiala neacoperita.
5. In momentul in care bolnavul totusi a murit, in ciuda tuturor eforturilor, cei ramasi vor considera, negresit, ca tratamentul a esuat si ca orice datorie ar mai avea nu are sens sa mai fie platita. E logic si simplu de inteles atitudinea lor mentala. Nici macar nu e de condamnat, ca asa ne-a format societatea in ultimul timp. De aceea toate clinicile oncologice si spitalele de la noi si de aiurea cer banii inainte. Chiar si vindecatorii de mai sus. Cel putin majoritatea lor!
6. Uneori ca argument este adus acesta: suntem siguri ca cel care s-a uitat la fotografia pacientului ar fi trebuit sa stie ca acesta nu mai are nici o sansa si ca urmeaza sa moara. Dupa ei nu ar mai fi trebuit sa fie acceptat pentru tratament. Am stat mult timp sa meditez la aceasta. In crestinism daca cineva iti cere ajutorul esti dator sa i-l acorzi. Cred ca si in budism functioneaza acest lucru. Dupa una, doua, trei experiente din categoria celor de mai sus te gandesti ca trebuie sa ii fie clar medicului care face tratamente pe datorie bolnavilor de cancer in faza terminala ca ceea ce face nu poate aduce mai mult decat decat un beneficiu spiritual, nicidecum unul material. Te uiti si te gandesti: tu ai putea face aceasta la fel? Uneori nu intelegi, alteori te rusinezi ca poate acela e mai bun budist decat esti tu bun crestin!
Sunt convins ca citind aceste randuri poate va regasiti partial, mai ales daca ati fost aproape de aceasta boala cumplita intr-un fel sau altul. Eu nu pot sa inteleg decat atat: degeaba apelezi la un tratament, sa presupunem ca bun, care sa faca sa inceteze ostilitatile de pe campul de batalie care este corpul tau cuprins de cancer; daca distrugerile sunt atat de masive incat este imposibil sa mai reconstruiesti ceva dupa incetarea razboiului soarta iti este pecetluita. Poate ca totusi sfarsitul tau sa arate altfel, poate intr-un fel pleci daca ai liniste decat daca esti inca inclestat in lupta… Toate religiile sustin ca moartea nu e sfarsitul, conteaza oare modul in care te petreci spre lumea cealalta?
Mai conteaza oare aceste intrebari in aceasta lume afundata pana peste cap in materialism? Poate ca intrebarile si gandirea excesiva nu isi are rostul in nici o lume. Ceea ce este este! Nimic altceva decat adaptarea la ceea ce este nu mai conteaza…
Lasă un răspuns