Omenirea este mult prea grosieră și inertă pentru a putea citi semnele pe care Creatorul i le trimite din când în când. El a vorbit dar noi nu ascultăm. În toți acești ani nu ne-am permis să ne acordăm timp și resurse pentru a ne descoperi adevăratul destin și adevărata identitate. Situația noastră se simte mai degrabă ca una de la închisoare. Majoritatea dintre noi are un singur scop: să supraviețuim! Pentru majoritatea viața nu are un anumit înțeles, mai profund… O întrebare pare că domină: „Dacă Dumnezeu Însuși mi-ar vorbi direct aș vrea să aflu de la El ce vrea cu adevărat de la mine”.
În fapt Creatorul ne-a vorbit de nenumărate ori, prin nenumărate limbaje, semne, etc. dar noi nu am ascultat.
Celor aflați în această situație, orice muncă ar depune, li se pare că ea nu este ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru ei. Ei acuză totul și în special acuză munca pe care o fac.
Cei ce caută greșeala în alții își găsesc în primul rând, în mod subconștient, greșeli în propria ființă. În loc să urmeze ordinele primite de la Creator ei merg în direcții alese după toane și cu toate acestea nu au habar unde se duc și ce vor face. Aceștia vor deveni mai devreme sau mai târziu propriile victime…
Dumnezeu a vorbit. Ascultați-L! Nu contează cât de lipsită de importanță și de mică pare munca voastră, executați-o cu râvnă și vigoare pentru că toate eforturile sunt sacre pentru El.
Lasă un răspuns