Orice s-a născut trebuie să și moară. Numai ceea ce nu are început nu va avea sfârșit. Aceasta se petrece națiunilor, țărilor, imperiilor și oamenilor la fel ca și oricăror alte creaturi. Ele se nasc, cresc și se maturizează și când sunt bătrâne mor și fac loc altora. Acest model este repetat din nou și din nou de fiecare civilizație și de fiecare religie. O religie crește puțin câte puțin, apoi acoperirea și influența ei cresc până ating un vârf după care se instalează declinul. Impulsul inițial se dizolvă. Ea devine rigidă și stearpă și își pierde măiestria asupra cheilor Vieții. Totul vine și pleacă conform neschimbatelor Legi ale Vieții, a nesfârșitului ciclu al morții și al noilor începuturi.
Cerul aranjează pentru fiecare din noi locul în care ne naștem, familia, cultura, rasa, limba, țara – în așa fel încât cu toții să avem prilejul de a ne plăti datoriile și de a evolua – nemaicontând dacă vorbim aici despre o recompensă sau despre o pedeapsă. Atunci când urâm pe cineva efectul este același ca și atunci când l-am iubi. În ambele cazuri creăm o legătură între noi și acel om. Ura crează legături la fel de puternice ca și dragostea. Dacă vrem să ne eliberăm de cineva sau de ceva, dacă vrem să nu mai fim prinși de acea entitate în viitor, atunci trebuie nici să o urâm, nici să o iubim. Dacă urâm pe cineva ne legăm de el pentru secole, cu o legătură pe care nimeni nu este în stare să o rupă pentru noi. Majoritatea oamenilor își imaginează că urând ceva le rupe legăturile cu acel ceva, însă, dimpotrivă, ei nu fac decât să întărească legătura dintre ei. Iubirea produce unele efecte, iar ura produce altele, diferite, însă acele efecte sunt la fel de puternice și de inevitabile ca și cele produse de iubire.
Totul este conectat cu totul și orice este conectat cu orice. Orice ființă este parte din cosmos și nimic nu poate apărea în ceruri sau pe pământ fără consimțământul tuturor creaturilor. Oamenii cred că totul se petrece la întâmplare și că nimic nu este intenționat sau planificat în avans, că nu există o inteligență mai înaltă care să ghideze fenomenele Vieții pe pământ și exact această filosofie greșită ne împiedică să înțelegem cu adevărat tot ce se petrece în lume.
Atunci când o ființă umană se naște credeți că aceasta este o simplă întâmplare? Un om există, se mișcă, respiră pentru că are ajutorul întregii creații. Dacă un singur element este retras sau îi este interzis, fie apa, fie vitaminele, aerul sau hormonii, el moare imediat. Aceste elemente vitale provin de la Univers în dorința lui de a participa la viața omului.
Realitatea este aceea că există un plan extraordinar de bine realizat, o economie foarte echilibrată a Universului care determină numărul de ființe umane care trebuie să se nască, când anume să se nască și cât timp trebuie ele să rămână pe pământ. Adevărul este că cele mai exaltate ființe care aleg să se încarneze își planifică singure momentul exact în care să o facă. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
Cosmosul deține toate datele esențiale ale fiecărei creaturi existente și pe baza înregistrărilor din trecut el determină modul în care ele trebuie să se încarneze, în ce țară, ce fel de corp fizic să aibă, ce talente sau capacități mentale să dețină, și așa mai departe. Apoi alte spirite sunt alocate să supervizeze execuția corectă a acestor decizii. Ele se asigură că totul se desfășoară exact așa cum a fost planificat.
Circumstanțele noastre prezente sunt rezultatul cristalizat al unor speranțe și dorințe din trecut și ele rezistă schimbărilor de moment. Acest lucru este normal. Ele nu își pot schimba forma până nu și-au servit complet scopul și nu s-au epuizat. Însă atunci când un om moare lucrurile pe care mintea lui le-a creat devin concrete. Ele ajung să se cristalizeze în planul fizic și omul se va întoarce pe pământ cu toată frumusețea, inteligența, sănătatea și bunătatea pe care le-a visat.
În Bhagavat Gita Domnul Krsna spune: Cel care în momentul morții își fixează aerul vieții în punctul dintre sprâncene și cu devoțiune deplină se imersează în amintirea Domnului Suprem, cu siguranță va atinge Personalitatea Supremă a lui Dumnezeu.
Prin urmare este clar specificat că în momentul crucial în care cineva tocmai își părăsește corpul fizic, starea minții sale va determina viitoarea evoluție, viitorul drum sau viitoarea încarnare. Ceea ce omul obține în încarnarea curentă nu este pentru acum, ci este pentru viitor exact la fel cum trecutul său i-a creat prezentul. Din acest motiv trebuie să lucrăm să dezvoltăm armonia în viețile noastre. Trebuie să încercăm să devenim la fel de armonioși precum stelele sau orice alt fenomen natural din Univers. Este foarte necesar să fim în acord total cu Universul și cu Dumnezeu. Numai în așa fel orice există în noi se apropie de ideal și noi putem fi umpluți cu frumusețe, iubire și lumină.
Lasă un răspuns