Reîncarnarea

Reîncarnarea este o piatră de temelie în moralitate. Atât timp cât oamenii nu sunt conștienți de existența legii cauzei și a efectului care operează de la o încarnare la alta, nici o cantitate de predici sau discursuri moralizatoare nu vor produce vreun efect consistent în îmbunătățirea moralei lor.

Imediat ce recunoaștem existența acestei legi începem să înțelegem că fiecare eveniment din viața noastră, nașterea, căsătoria, persoanele pe care le întâlnim, accidentele, succesul și așa mai departe este semnificativ deoarece toate se trag din cauze specifice, fie ele recente sau din trecutul foarte îndepărtat. Odată ce realizăm că totul are o semnificație încetăm să mai fim rebeli și începem să ne rezolvăm problemele fără ură și fără violență. Dacă recunoaștem că orice fel de greutăți am întâmpina sunt rezultatul acțiunilor noastre anterioare atunci pur și simplu le acceptăm mult mai ușor și încetăm să îi mai blamăm pe alții pentru ele.

Înțelegerea reîncarnării este un stimul pentru dezvoltarea voinței. Devenim mai hotărâți și evităm acțiunile care ar putea aduce și mai multă suferință pe viitor, realizând în schimb fapte de natură să ne lumineze viitorul.

Unii oameni așteapă Biserica să se pronunțe în mod oficial cu privire la reîncarnare dar nu credem că acest lucru va avea loc. Creștinii timpurii credeau în reîncarnare, cam până prin secolul IV. Părinții Bisericii și-au spus în acea perioadă că dacă oamenii cred în reîncarnare atunci ei își acordă prea mult timp progresului și de aceea ideea reîncarnării a fost eliminată din dogmă, cu scopul de a determina oamenii să creadă că nu au decât o singură șansă de a se perfecționa, și anume numai această viață. Gradat Biserica a introdus multe alte spaime și orori pentru a induce frica în oameni cu scopul obținerii obedienței lor față de ea însăși, astfel încât prin evul mediu toți creștinii nu mai credeau decât în diavoli, Satana și condamnarea veșnică. Credința în reîncarnare a fost abolită complet în așa fel încât frica și spaima să forțeze oamenii să trăiască vieți mai bune, numai că rezultatul a fost nu numai că viețile oamenilor nu s-au îmbunătățit ci că au devenit din rele și mai rele.

Dacă nu există reîncarnare atunci cine decide dacă o persoană va fi bogată sau săracă, frumoasă sau slută, inteligentă sau proastă, puternică și de succes sau slabă de înger? Dumnezeu este atotputernic și omniscient, just, drept și bun, echilibrat și perfect. Nu ar fi putut El să creeze numai oameni buni, onești, inteligenți, înțelepți și devotați? Ar putea Dumnezeu să trimită oamenii în iad pentru eternitate pentru oricare din păcatele lor (limitate în timp)? Este El de temut, răzbunător și pedepsitor neînduplecat? Iată o serie de întrebări cu răspunsuri care ar fi mai puțin clare și de înțeles în ipoteza că reîncarnarea nu ar exista.

Ce s-ar petrece cu cineva care nu a avut niciodată șansa să întâlnească un creștin? Ce s-ar petrece cu cineva născut mut, orb și surd? Pot ei să îl înțeleagă pe Cristos? Ce s-ar petrece cu cei născuți în junglă și care au trăit toată viața în izolare fără șansa de a întâlni un Dumnezeu creștin? Ar fi aceștia condamnați la iad pentru eternitate? Sau copii născuți morți, sunt și ei condamnați la iad? Sau merg ei direct la Dumnezeu pentru că nu au avut timp să facă nici un păcat (dacă ar fi așa ar trebui să ne bucurăm pentru orice copil născut mort…)? Gândiți-vă la toate aceste întrebări în ipoteza în care nu ar exista reîncarnarea.

Dumnezeu ne-a dăruit minte, voință, inteligență și sentimente și exact din această pricină considerăm că El vrea ca oamenii să Îl înțeleagă. Însă oamenii nu îndrăznesc să raționeze, să analizeze, să Îl cerceteze. Mințile lor sunt paralizate de ceea ce au fost învățați.

Dumnezeu este cu adevărat Maestrul Universului, atotputernic, desăvârșit în noblețe și perfect drept și nu este decât vina noastră dacă nu ne pricepem să folosim toate uneltele pe care El ni le-a dăruit de la bun început. Dumnezeu este de asemenea extrem de generos și de tolerant. Ne lasă să facem tot ceea ce dorim. El își spune Sieși: „Ei vor culege fructele acțiunilor lor, fie ele bune sau rele. Eu voi avea întodeauna iubire și orice altceva din abundență pentru a le dărui atunci când le vor merita. Ei au suficiente încarnări în care să învețe.„ Dumnezeu ne lasă să ne alegem liber destinul. Noi ne creăm propriul destin.

Odată cunoscută și acceptată legea reîncarnării, Lumina este a noastră și puterea noastră de a înțelege lumea crește considerabil. Viața ne (re)intră în posesie pentru a deveni împliniți și activi.