Tipuri de reîncarnare

Există patru situații cu care operează Legea Reîncarnării:

1. Renașterea – are loc pentru cei ignoranți și fără priză pe propria lor ființă, atât de lipsiți de orice lumină interioară și de moralitate încât duc o viață criminală. Ei încalcă orice regulă și prin asta fac datorii karmice foarte mari, iar odată reîncarnați se văd nevoiți să facă față unor condiții teribile pentru a putea să își achite acele datorii. Viețile lor sunt complet nefericite.
2. Reîncarnarea – are loc pentru ființe mai evoluate care încearcă să își dezvolte calitățile și virtuțile ce îi vor conduce spre libertate. Chiar și așa nu este posibil pentru ei să își achite toate datoriile într-o singură viață. Ei trebuie să se întoarcă pentru a-și finaliza sarcina. De fiecare dată ei vor primi condiții mai bune și li se va permite să fie folositori pe planuri mai înalte, dar cu toate acestea ei trebuie să se întoarcă până reușesc să plătească toate datoriile acumulate.
3. Încarnarea – are loc pentru cei care au atins un nivel de evoluție înalt și care revin pentru a realiza anumite sarcini. Ei nu mai au decât foarte puține datorii și li se oferă un timp foarte îndelungat pentru a lucra spre bine pe planurile înalte pe care se află conștiința lor. Odată ce părăsesc pământul misiunea lor s-a încheiat și ei nu mai sunt obligați să se reîntoarcă.
4. Carnația (en. Carnation) – are loc pentru cei care renunță de bunăvoie la starea lor de libertate nemărginită în compania intimă a lui Dumnezeu pentru a ajuta omenirea în evoluția sa. Ei sunt atât de plini de milă și compasiune pentru suferințele oamenilor încât își abandonează starea sublimă și revin pe pământ să ajute chiar dacă știu că aceasta le va aduce suferința torturilor și o moarte crudă. Alții care doresc să continue o muncă spirituală începută pe pământ cu mai mult timp în urmă pot reveni fără a se reîncarna propriu-zis într-un corp. Ei pot intra în corpul unei alte ființe foarte evoluate, care se află deja pe pământ, și își pot îndeplini munca prin aceasta. Astfel de ființe nu sunt obligate să se reîncarneze; fără să își asume un corp fizic individual ei pot acompania o altă ființă pe întreaga durată a vieții acesteia, de la stadiul de făt la copilărie și maturitate și să lucreze prin intermediul ei.

Multor oameni le place să fie liberi dar majoritatea lor are o idee greșită despre ce înseamnă efectiv aceasta. Ei fac tot posibilul să evite obligațiile, responsabilitățile care le revin și își taie legăturile cu ceilalți, cu societatea, etc și își imaginează că și-au câștigat drumul spre libertate. Însă ei nu sunt cu adevărat liberi. Primul pas spre libertate este să ne plătim datoriile, toate datoriile. Nu vom cunoaște libertatea până când toate datoriile nu ne sunt șterse din karma. Cea mai bună cale de a ne elibera este să fim iubitori, iar cea mai proastă este să fim egoiști, vicleni, calculați și zgârciți. De fiecare dată când arăți generozitate și bunăvoință, de fiecare dată dăruiești, când te sacrifici, lucrezi spre eliberare. Iubirea, bunătatea, compasiunea sunt cele ce așează un discipol pe calea adevăratei eliberări. Un inițiat cunoaște cât de important este să îi ajuți pe ceilalți, să fii generos și mărinimos. El știe că astfel este cel mai bine pentru el însuși. Pentru că știe că făcând aceste lucruri se va elibera mai repede.