Destinul și reîncarnarea

Atunci când omul începe să-și utilizeze mintea în mod conștient și preia comanda instinctelor sale, el începe să purifice și să adauge elemente spirituale nivelului său de existență și totodată el devine un factor foarte puternic, capabil chiar să își modifice destinul. Destinul este un lanț de cauze și efecte care controlează în mod implacabil nivelul mental-biologic-instinctiv al animalului din om. Cine dorește să scape controlului destinului trebuie să își depășească slăbiciunile și să nu mai permită să fie sclavul nivelurilor inferioare ale vieții asupra cărora nu avem control cum ar fi respirația, procrearea, hrănirea, băutul și dormitul. Acest fel de a trăi, subjugat de aceste nevoi, este departe de a fi unul divin. Viața divină începe în punctul în care omul realizează că este mai mult decât un stomac, un organ sexual, o creatură din carne, oase și mușchi.

Viața divină începe acolo unde omul realizează că el este, de asemenea, o ființă spirituală menită să acționeze și să creeze în tărâmul spiritului, care este menită să își dedice viața pentru ceva mai mult decât nevoile fizice. Odată ce omul încetează să mai fie constrâns de forma sa și nu se mai identifică cu corpul său fizic, el încetează să mai fie sclavul orb al destinului.

Viața spirituală ne permite să adăugăm ceva în plus vieții noastre instinctive, pe un plan mai înalt, un plan dincolo de atingerea destinului. Dar pentru a obține aceasta spiritul nostru trebuie să devină liber să se manifeste pe sine și să își pună semnătura pe viețile noastre. Trebuie să îi permitem să aibă o influență decisivă în tot ceea ce facem. În acest mod scăpăm ghearei destinului și intrăm pe nivelul providenței. Corpurile noastre încă sunt destinate să se întoarcă în țărână, însă spiritele noastre nu sunt condamnate la ceva similar. Spiritul este dincolo de atingerea destinului. El este guvernat de legile providenței.

Pe tărâmul destinului nu este posibilă nici o alegere. Fiecare este obligat să meargă pe o singură cale, pe calea care conduce la distrugere, la dezintegrare, la anihilare. Gheara destinului îi înghiontește, îi oprimă și îi chinuie în mod constant pe cei supuși ei. Destinul este implacabil. Orice om, fie el împărat sau rege, dacă este subiectul destinului trebuie să accepte concluzia sa inexorabilă. Este extrem de dificil de scăpat destinului pentru că cei mai mulți oameni au acumulat o cantitate mare de datorii karmice în încarnările anterioare, iar legea cauzei și a efectului are o aplicare absolută. Destinul este orb, fără milă, inevitabil și infailibil.

Toate ființele care se lasă dominate de instincte și de nevoile psihologice și nu lucrează deloc spiritual nu vor fi capabile niciodată să își modifice destinul. Destinul este crud și fără odihnă însă omul trebuie să se ridice dincolo de aria sa de influență către regiuni subtile de la care să primească elemente benefice care să balanseze și să neutralizeze influența sa negativă. Providența este tot un fel de destin, însă de o altă natură. Providența ne determină de asemenea viețile însă ea determină aspectul lor divin.