Acum câțiva ani am fost tratat de Jiang Feng shifu cu medicamente din plante și cu propria sa energie qi. Cu ocazia tratamentului am avut ocazia să îi fac lui și unui discipol mai avansat (care avea rol de traducător din chineză în engleză) o demonstrație cu arta binecuvântării pe care o practicasem înainte de a-i întâlni. Arta binecuvântării este o metodă specifică, asemănătoare cu tehnicile reiki, prin care se invocă energia și grația lui Dumnezeu și se direcționează asupra subiectului binecuvântării, bineînțeles cu aprobarea Sa. Datorită practicii anterioare știam că eram destul de permeabil și puteam direcționa această energie și, pe lângă faptul că era un fel de a mulțumi pentru tratament, eram curios cum vor percepe chinezii această acțiune.

Discuția ulterioară mi-a rezervat câteva surprize, iar una dintre ele era legată de conceptul de Adevăr. Atunci când mi s-a relatat discuția dintre shifu și traducător am aflat că acesta din urmă era uimit de faptul că aveam acces la o energie atât de elevată și îl întreba pe shifu de ce mai aveam nevoie de ei, de ce nu mă vindeca direct această energie. Răspunsul cumpănit pe care shifu l-a oferit m-a pus pe gânduri – nu mă interesează să dezbat veridicitatea lui și veți vedea în curând de ce – și a fost acela că energia apelată nu are o natură diferențiată așa cum o prezenta starea dezechilibrată a corpului meu și prin urmare acea energie nu acționa într-un sens sau altul, care să producă efecte vindecătoare. În schimb energia sa, stocată în dantian, era diferențiată (yin și yang) și era eficientă în procesul vindecării. Desigur, omul este capabil să „digere” energia nediferențiată și să o transforme și să o stocheze în energie diferențiată. Dar aceasta presupune un organism sănătos și pe deasupra antrenat pentru așa ceva.

Apoi s-a făcut următoarea remarcă, legată de contextul energiei Absolutului: aici pe Pământ nu există, nimeni nu deține Adevărul Absolut!

Adevărul Absolut este dincolo de dualitate, de bine și rău, de boală și sănătate, de trecut, prezent sau viitor. Noi tindem să aflăm, să cunoaștem, să atingem Adevărul Absolut însă nu avem habar că așa ceva este o simplă utopie atâta timp cât nu suntem în starea de samadhi. În viața de zi cu zi ne confruntăm unii cu alții apărând „adevărul” și cu toții eșuăm în a recunoaște că este, de fapt, posibil ca fiecare „combatant” să dețină propriul adevăr, perfect justificat și valabil pentru sine, chiar dacă este parțial în contradicție cu adevărul nostru sau al celorlalți.

Ne-am obișnuit să îi judecăm pe ceilalți după adevărul nostru, particular. În fapt nu am înțeles niciodată așa cum trebuie îndemnul de „a nu judeca”. Putem fi, în cele mai multe cazuri, într-o gravă eroare față de cel pe care îl judecăm. Probabil că, bazându-se pe Adevărul Absolut, numai Cerul are dreptul real de a judeca.

Sunt foarte multe lucruri de spus despre Adevăr. Sper ca această nouă serie de articole să vă stimuleze interesul de a înțelege, tolera și în final de a evolua – adică de a vă apropia din ce în ce mai mult de adevăr, de a vă ajusta adevărul personal cât mai aproape posibil de Adevărul Absolut.