Bine și rău
Ceea ce este rău pentru cineva nu este în mod necesar rău și pentru altcineva: trebuie să realizăm faptul că noi nu concepem răul în mod universal. Ideile și gândirea noastră, umană, nu este aceeași cu cea a ființelor care au avansat pe trepte mai înalte ale evoluției și care au atins o treaptă de unde se folosesc de rău în loc să se teamă de acesta.
La fel, ceea ce e bine pentru cineva nu este neapărat bine pentru oricine. Cu cât se apropie mai mult de perfecțiune, cu atât mai mult își modifică omul opiniile. Clarvăzătorii și inițiații nu văd răul la fel cum o fac oamenii obișnuiți ci trec dincolo de aspectele terifiante în căutarea potențialului ascuns pentru bine pe care răul îl posedă.
Calea cea mai sigură de a ne slăbi și a ne face vulnerabili în fața răului este aceea de a-l privi ca pe un inamic în loc să îl luăm ca punct de plecare pentru munca pe care vrem să o depunem cu noi înșine. Cățărătorii caută suprafețele rugoase, asperitățile din roci pentru a se agăța în drumul lor spre vârf. Să nu ne dorim niciodată ca viața noastră să fie prea netedă și prea ușoară, fără dureri, dificultăți și inamici pentru că nu am avea nimic de ce să ne agățăm, nimic care să ne ajute să depășim frica și inerția din noi. Confortul, siguranța și opulența sunt rele pentru om și în cele din urmă îl fac nefericit. Din fericire pentru noi, Dumnezeu nu ne ascultă toate cererile prostești.
Lasă un răspuns