Bine și rău
Din timpuri imemoriale omul a încercat să dezrădăcineze răul și să îl anihileze. Cu toții suntem împotriva răului dar până astăzi nimic nu a reușit să îl elimine din existența noastră.
Oamenii purced să distrugă răul la fel cum distrug țânțarii dar ignorând și păstrând intactă mocirla care îi hrănește. Distrugerea răului nu este o chestiune de eliminare a manifestărilor acestuia ci de a cunoaște și a elimina din noi mocirla care hrănește acest rău. Omul deține atât o natură divină cât și una pământească, de cele mai multe ori rea. Atunci când cultivăm semințe de altă natură decât cele sădite de Dumnezeu în noi, conștiința noastră începe să se relaxeze, își slăbește vigilența, mintea devine leneșă și inamicii și nenumăratele entități grosiere ale căror scopuri sunt cu siguranță altele decât scopurile noastre, care doresc să ne mențină departe de orice fel de evoluție, devin libere să sădească în noi fel de fel de idei, sentimente și dorințe dubioase. Forțele răului își trag puterea din Bine și utilizează absolut orice mijloc pentru a-și atinge scopurile diabolice.
De ce să nu facă și Binele la fel, să absoarbă forțele răului pentru a le transforma în fructe delicioase și puternice? Pentru a transforma răul sunt necesare o cunoaștere și o înțelepciune extraordinare. Marii maeștri și inițiați au abilitatea de a face orice doresc cu răul. Ei au muncit asupra naturii proprii până la un nivel la care le este permis să își anuleze păcatele și defectele proprii și să le înlocuiască cu Lumină, Pace și Iubire. Condițiile din această lume fac foarte dificilă existența iubirii, a înțelepciunii și a adevărului. Nu este de competența noastră să decidem dacă răul trebuie pedepsit sau nu – singur Dumnezeu distribuie justiția divină. Misiunea care ne-a fost încredințată este aceea de a munci pentru creșterea binelui, atât cât putem cu puterile noastre, limitând în acest mod puterile răului.
Lasă un răspuns